La data de 1 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 1 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 8 aprilie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregiatrată la 11.02.2002, reclamanta I.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.513/ 12.04.2002 emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O. G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, în calitate de soție supraviețuitoare.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că soțul său decedat, s-a născut în localitatea de refugiu a părinților, apreciind că are și el același statut de refugiat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr.484/CA din 23 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând în esență că, deși a invocat precizările Casei Naționale de Pensii, prin care s-a menționat că nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților, instanța nu a ținut seama de ele.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea nr.513/2002, reclamantei intimate i s-a respins cererea cu motivarea că soțul său decedat s-a născut în localitatea de refugiu a părinților.
Potrivit dispozițiilor art.1 lit.”c” din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, cetățeanul român care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare ale ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, la art.2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă că strămutarea pentru criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ea constând în privarea de locuință și alte bunuri pe toată durata strămutării.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au suferit aceleași persecuții din motive etnice, pe toată durata strămutării.
În ce o privește pe reclamanta-intimată, s-a avut în vedere că soțul său, I. N., decedat la 17.06.1968, a fost strămutat împreună cu părinții, iar pentru că aceasta nu s-a recăsătorit, este îndreptățită să primească indemnizația legală, potrivit art.3 raportat la art.1 din Ordonanță.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.