S-a luat în examinare recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.256 din 31 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal nominal s-au prezentat: intimații C.I., D.Gh. și R.C. reprezentați de avocatul P.A., lipsind recurenta Regia Națională a Pădurilor și intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Avocatul P.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.65 din 26 noiembrie 2001, Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi a admis contestația formulată de C.I., D.Gh. și R.C. împotriva deciziei de imputare nr.384 din 18 iulie 2001 emisă de Regia Națională a Pădurilor prin care s-a imputat acestora suma de 23.634.USD prejudiciu plus suma de 70.997.USD penalități de întârziere, anulând-o ca prematur emisă.
Regia Națională a Pădurilor a fost obligată la câte 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea celor trei contestatori.
Instanța a reținut că între Regia Națională a Pădurilor-Direcția Silvică Reșița și SC”M.S.”SRL s-a încheiat un contract în baza căruia beneficiarul a plătit în avans marfa contractată, dar furnizorul nu a livrat-o.
Drept urmare, Direcția Silvică Reșița a suferit un prejudiciu în sumă de 23.634. USD plus penalizările aferente și în consecință pentru recuperarea acestora s-a emis decizia de imputare nr.384 din 18 iunie 2001 de către Regia Națională a Pădurilor în sarcina directorului C.I., fostului director tehnic D.Gh. și fostului șef de serviciu investiții R.C.
Pentru a pronunța sentința susmenționată, instanța a constatat că la data emiterii deciziei de imputare, Regia era în termen pentru a formula acțiune împotriva SC”M.S.”SRL pentru recuperarea sumelor plătite în avans fără a se livra marfa contractată și în aceste condiții s-a considerat că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art.102 din Codul Muncii pentru angajarea răspunderii materiale, întrucât prejudiciul nu era cert și actual.
Recursul jurisdicțional declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței susmenționate a fost respins de Curtea de Conturi- Secția Jurisdicțională prin decizia nr.256 din 31 mai 2002 și a fost obligată recurenta la plata sumei de 7.500.000 lei cheltuieli judiciare către contestatori.
Pentru a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că decizia de imputare a fost emisă prematur, fără să fie îndeplinite elementele răspunderii materiale, iar prejudiciul nefiind cert, real și actual, nu se putea trece la angajarea răspunderii materiale în conformitate cu Codul Muncii art.102 alin.1 – până la epuizarea căilor civile la instanțele de drept comun având drept temei răspunderea contractuală. S-a reținut și faptul că Regia Națională a Pădurilor a acționat în judecată pe SC”M.S.”SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 138.866 USD (prejudiciu + penalizări), iar Tribunalul București-Secția comercială prin sentința nr.298 din 17 ianuarie 2002 a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata sumei solicitate.
Impotriva deciziei susmenționate a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor care a susținut, în esență, că prin emiterea de către Tribunalul București-Secția comercială a sentinței nr.298 din 17 ianuarie 2002 nu înseamnă că prejudiciul a fost recuperat, întrucât utilajele și aparatele pentru care s-a plătit contravaloarea cu ordinul de plată respectiv nu au intrat nici în prezent în patrimoniul direcției silvice.
S-a mai susținut că la emiterea deciziei de imputare au fost respectate principiile răspunderii materiale a salariaților.
Recursul este nefondat.
Se reține că suma imputată prin decizia nr.384 din 18 iulie 2001 reprezintă prejudiciu de 23.634USD produs ca urmare a nerealizării contractului nr.4066 din 11 decembrie 1998 încheiat între Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Reșița și SC”M.S.”SRL în sensul că s-a comandat o marfă și s-a plătit un avans fără ca ulterior să mai fie livrată, plus contravaloarea penalităților de întârziere în suma de 70.997 USD rezultate din neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
In mod corect, ambele instanțe ale Curții de Conturi au reținut că nu poate fi angajată răspunderea materială a contestatorilor atâta vreme cât recurenta avea deschisă calea unei acțiuni civile în pretenții.
Din actele dosarului rezultă că recurenta a promovat o astfel de acțiune împotriva SC”M.S.” SRL București, acțiune ce a fost admisă de către Tribunalul București-Secția comercială prin sentința nr.298 din 17 ianuarie 2002 și obligată pârâta la plata sumei solicitate, iar procesul se află în faza de executare silită.
In aceste condiții, câtă vreme la data emiterii deciziei de imputare recurenta era în termen să formuleze acțiune împotriva debitorului SC”M.S.” SRL pentru recuperarea sumei plătită în avans și a penalităților de întârziere aferente, nu se putea trece la angajarea răspunderii materiale în conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Având în vedere considerentele prezentate, se reține că decizia atacată este legală și temeinică iar motivele de recurs formulate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, astfel încât recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.
In temeiul dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă, urmează ca recurenta să fie obligată la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către cei trei intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.256 din 31 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională, ca nefondat.
Obligă recurenta Regia Națională a Pădurilor la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații D.Gh., R.C. și C.I.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.