S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.464 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, precum și intimata-reclamantă P.R.
Procedura completă.
S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în absența lor (filele 4 și 11).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 6 septembrie 2002, reclamanta P.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr.1711/ 14.08.2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 mai 2002.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât ea a formulat cererea la data de 29.03.2001, este îndreptățită să primească indemnizația de la 1.04.2001 și nu de la 1.05.2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.
Prin sentința civilă nr.464/ 30.10.2002 Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția invocată de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat și, admițând acțiunea, a dispus anularea parțială a hotărârii nr.1711/ 14.08.2002 în sensul că indemnizația cuvenită reclamantei se va acorda începând cu 1.04.2001 și nu cu 1.05.2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de data depunerii cererii inițiale de către reclamantă, aceasta este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000 de la data de 1.04.2001, neavând relevanță sub acest aspect faptul că prin sentința civilă nr.504/2001 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea privind stabilirea calității de strămutat.
Împrejurarea că ulterior, în urma adoptării H.G. nr.127/2002, privind normele de aplicare a Legii nr.189/2000, reclamanta a formulat o nouă cerere, iar pârâta admițând-o, a recunoscut drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a doua solicitări, nu are influiență asupra datei nașterii drepturilor. Acestea fiind stabilite prin Legea nr.189/2000 și nu prin normele de aplicare a acestui act normativ care nu fac decât să explice noțiunea de persoană strămutată, în care se include și cel refugiat, rezultă că data de referință este 1.04.2001.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.504/2001 prin care a fost menținută hotărârea nr.1412/2001, act administrativ individual privind cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/200, pentru perioada 1.04.2001 – 1.02.2002.
În aceste împrejurări, a precizat pârâta, în lipsa promovării unui recurs în anulare după adoptarea H.G. nr.127/2002, cale extraordinară de atac care, admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea sentinței și a hotărârii nr.1412/2001, reclamanta nu poate beneficia de indemnizație decât din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri, respectiv de la 1.05.2002.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a motivat în mod corect instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect și de cauză între litigiul de față și cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.504/2001.
În acea pricină, instanța a respins acțiunea reclamantei privind anularea hotărârii nr.1412/ 27.04.2001 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de acordare a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În prezentul litigiu, obiectul îl constituie modificarea parțială a unei alte hotărâri a pârâtei, respectiv nr.1711/ 14.08.2002, prin care s-a stabilit că reclamanta se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Susținerea pârâtei în sensul că hotărârea inițială este încă în vigoare, având autoritate de lucru judecat pentru perioada 1.04.2001 – 1.05.2002 este greșită, întrucât însăși casa de pensii a procedat la revizuirea actului administrativ emis la 27.04.2001 și în urma verificării legalității solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.
Pârâta trebuia însă să aibe în vedere data depunerii cererii inițiale, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, întrucât legea permite casei de pensii să emită decizie de revizuire și din proprie inițiativă.
Referitor la inexistența cerinței identității de cauză, se constată că ambele acte administrative în discuție, precum și cele două hotărâri judecătorești ale Curții de Apel Cluj se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, însă în anul 2001 când au fost emise hotărârea nr.1412/2001 și sentința civilă nr.504/2001era în vigoare textul în forma sa inițială „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
De-abia în anul 2002, după ce prin Hotărârea Guvernului nr.127/ 14.02.2002 s-a explicat înțelesul noțiunii de „persoană strămutată”, art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea nr. 849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi și persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
În consecință, Curtea reține că data stabilită de instanță pentru acordarea drepturilor către reclamantă este în concordanță cu prevederile legale în vigoare, astfel încât criticile invocate de pârâtă apar ca neîntemeiate, urmând a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.464 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.