S-a luat în examinare recursul declarat de D. A. T. împotriva sentinței civile nr.427 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta-reclamantă D. A. T., precum și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta a solicitat judecarea recursului în absența sa (fila 2).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8.08.2002, reclamanta D. A. T. a solicitat modicarea hotărârii nr.210/ 4.07.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate cu începere de la data de 1.04.2001 și nu de la data de 1.07.2002, cum a dispus pârâta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, pentru recunoașterea statutului de refugiat din motive etnice a formulat cerere la data de 23.03.2001, iar prin hotărârea contestată, pârâta a stabilit nelegal acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada de refugiu cu începere de la 1.07.2002, în loc de 1.04.2001.
Prin sentința civilă nr.427/ 15.10.2002, Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că la 23.03.2001, când a fost depusă, cererea reclamantei de recunoaștere a statutului de refugiat nu făcea obiectul Legii nr.189/2000, împrejurare confirmată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.450/2001. Reținând că după adoptarea H. G. nr.127/2002, reclamanta a depus o nouă cerere care a fost admisă de pârâtă, instanța de fond a constatat că în mod legal au fost acordate drepturile prevăzute în Legea nr.189/2000, cu începere din luna următoare depunerii acestei cereri.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.189/2000, deoarece a avut statutul de refugiat din motive etnice și pentru perioada de refugiu este în drept să beneficieze de indemnizația prevăzută prin legea sus-menționată cu începere de la data de 1.04.2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin H. G. nr.127/2002 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a O. G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Deși a reținut că reclamanta a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, instanța de fond a respins greșit cererea acesteia de acordare a drepturilor care i se cuvin din luna următoare sesizării autorității pârâte, respectiv de la data de 1.04.2001, având în vedere că drepturile solicitate au fost prevăzute în Legea nr.189/2000 și nu în normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.
De asemenea, instanța de fond a reținut greșit existența autorității de lucru judecat pentru cererea formulată inițial de reclamantă la 23.03.2001. Cauza soluționată de Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr.547/2001 a avut ca obiect cererea de anulare a hotărârii nr. 3208/2001 emisă de D.M.S.S. a județului Maramureș și s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii nr.189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentința irevocabilă menționată anterior a avut un obiect și o cauză diferite de cele ale pricinii de față și a fost soluționat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, în sensul art.1201 C. civ. și art.166 C. proc. civ.
În consecință, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond și pe fond, va admite acțiunea formulată de reclamanta D.A. T. În temeiul art.1 și art.11 din Legea nr.29/1990, se va anula în parte hotărârea nr.210/ 4.07.2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 se vor acorda reclamantei conform art.5 din aceeași lege, de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea și anume, de la 1.04.2001, în loc de 1.07.2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. A. T. împotriva sentinței civile nr.427 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de D. A. T.
Anulează parțial hotărârea nr.210 din 4 iulie 2002 a Casei de Pensii Maramureș, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se vor acorda reclamantei cu începere de la 1 aprilie 2001 în loc de 1 iulie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.