S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.431 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Cluj, precum și intimatul-reclamant B. G.
Procedura completă.
S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în absența lor (filele 4 și 14).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 31 iulie 2002, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr.942/ 9.07.2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat cererea la data de 29.03.2001, este îndreptățit să primească indemnizația de la 1 aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.
Prin sentința civilă nr.431 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea, a dispus modificarea în parte a hotărârii nr.942/2002 și a obligat pârâta să acorde reclamantului indemnizația cuvenită începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunța aceasată hotărâre, instanța a reținut că în raport de data depunerii cererii inițiale de către reclamant, acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000 de la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanță sub acest aspect faptul că prin sentința civilă nr.1752/2002 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea privind stabilirea calității de strămutat din motive etnice.
Împrejurarea că ulterior, în urma adoptării H. G. nr.127/2002 privind normele de aplicare a Legii nr.189/2000, reclamantul a formulat o nouă cerere, iar pârâta, admițând-o, a recunoscut drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a doua solicitări, nu are influență asupra datei nașterii drepturilor. Acestea, fiind stabilite prin Legea nr.189/2000 și nu prin normele de aplicare a acestui act normativ care nu fac decât să explice noțiunea de persoană strămutată, în care se include și cel refugiat, rezultă că data de referință este 1 aprilie 2001.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.1752/2001, prin care a fost menținută hotărârea nr.942/2001, act administrativ individual privind respingerea cererii reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada 1.04.2001 – 1.06.2002.
În aceste împrejurări, a precizat pârâta, în lipsa unei căi extraordinare de atac care să fi fost promovată după adoptarea H.G. nr.127/2002 și admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea sentinței sau a hotărârii nr.942/2001, reclamantul nu poate beneficia de indemnizație decât din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri, respectiv de la 1 iunie 2002.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect și cauză între litigiul de față și cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.1752/2001.
În acea pricină, instanța a respins acțiunea reclamantului privind anularea hotărârii nr.1330/ 27.04.2001 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de acordare a calității de beneficiar al Legii nr.189/ 2000.
În prezentul litigiu, obiectul îl constituie modificarea parțială a unei alte hotărâri a pârâtei, respectiv nr.942/ 9.07.2002 prin care s-a stabilit că reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Susținerea pârâtei în sensul că hotărârea inițială este încă în vigoare, având autoritate de lucru judecat pentru perioada de la 1.04.2001 la 1.06.2002 este greșită, întrucât însăși recurenta a procedat, potrivit art.10 din Legea nr.189/2000 la revizuirea actului administrativ emis la 27.04.2001 și, în urma verificării legalității solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.
Desigur, pârâta trebuia să aibă în vedere data depunerii cererii inițiale, o nouă cerere nici nu mai era necesară, legea permițând Casei județene de pensii să emită decizie de revizuire și din proprie inițiativă.
Referitor la inexistența identității de cauză, ambele acte administrative în discuție, precum și cele două hotărâri judecătorești ale Curții de Apel Cluj, se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, însă la data emiterii primei hotărâri de către pârâtă și la data pronunțării sentinței civile nr.1752/2001 era în vigoare textul în forma sa inițială „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
De-abia în anul 2002, după ce prin H.G. nr.127/ 14.02.2002 s-a explicat înțelesul noțiunii de „persoană strămutată”, art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea nr.849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi și persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
În consecință, criticile invocate de pârâtă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.431 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.