La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă D.E. și intimatul pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție reprezentat de procurorul Aurelia Blezius.
Procedura completă.
D.E. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ ca instanță competentă material să soluționeze litigiul.
Procurorul a susținut că instanța competentă în soluționarea cauzei este Curtea de Apel București și a precizat că este de acord cu admiterea recursului declarat de D.E.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ sub nr.1820/2002, reclamanta D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție următoarele:
-actualizarea corectă a pensiei de serviciu începând cu data 1 noiembrie 2000 conform art. 103 alin.1 și 5 din Legea nr.92/1992;
-actualizarea pensiei de serviciu ca urmare a Hotărârii Guvernului nr.403/2001 începând cu data de 1 aprilie 2001 și în baza O.U.G. nr.187/2001 începând cu data de 1 ianuarie 2002;
-comunicarea noilor cuantumuri ale pensiei de serviciu la Casa Națională de Pensii, pentru a proceda la plata diferențelor respective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de pensionar magistrat în baza deciziei de pensionare nr.160732 din 1 aprilie 1998 emisă de Oficiul de Pensii al sectorului 4, că Ministerul Public a procedat la actualizarea pensiilor magistraților fără însă a include în calcul adaosul pentru vechimea în magistratură de 20% și sporul pentru condiții deosebite în muncă, de 15% prevăzute de art.103 alin.1 din Legea nr.92/1992, modificată prin O.U. nr.113/2000 și că a formulat plângere prealabilă înregistrată la Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sub nr.3195 din 19 septembrie 2002, la care nu a primit răspuns.
În ședința publică din 28 noiembrie 2002, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ iar prin sentința civilă nr.1145 din 28 noiembrie 2002 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Elena Drăganciu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulată, este actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei în raport cu salariile magistraților în activitate iar în raport de obiectul acțiunii sunt aplicabile dispozițiile art.155 lit.d și f din Legea nr.19/2000 care determină competența, în primă instanță a Tribunalului București – Secția pensii și litigii de muncă.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs D.E., criticând-o ca netemeinică și nelegală și a motivat, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, deoarece s-a adresat Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în scopul recunoașterii dreptului ca în cuantumul pensiei de serviciu să fie incluse și sporurile prevăzute de art.103 din Legea nr.92/1992, conform art.1 și 5 din Legea nr.29/1990 iar la plângerea sa prealabilă nu a primit nici un răspuns.
Recursul este fondat.
Se reține că reclamanta D.E. a solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtului, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a-i recunoaște dreptul de a-i fi incluse în calculul pensiei de serviciu adaosul pentru vechimea în magistratură în procent de 20% corespunzător unei vechimi de peste 20 ani și sporul pentru condiții deosebite de muncă, de 15%, dreptul la actualizarea pensiei de serviciu în care să fie incluse și cele două sporuri menționate mai sus și de a comunica noile cuantumuri ale pensiei de serviciu la Casa Națională de Pensii, pentru a proceda la plata diferențelor respective.
Potrivit art.5 din Legea nr.29/1990, D.E. a formulat plângere prealabilă la Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care avea obligația de a răspunde cererii reclamantei și a elibera actul solicitat de aceasta privind comunicarea noilor cuantumuri ale pensiei de serviciu.
Lipsa unui răspuns din partea pârâtului reprezintă refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri și este de competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, conform art.1 alin.2 din Legea contenciosului administrativ.
Întrucât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a acțiunii reclamantei aparține Curții de Apel, în conformitate cu prevederile art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Astfel fiind și având în vedere că stabilirea și acordarea pensiilor magistraților este reglementată prin dipoziții speciale în raport de cele prevăzute de Legea nr.19/2000 privind regimul general al pensiilor, în mod greșit Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.E. împotriva sentinței civile nr.1145 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.