Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 9 august 2002, reclamantul Ș.M. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării solicitând recunoașterea specializării de inginer de sistem. atestată prin certificatul seria F nr. 3253 din 15 septembrie 2000, emis de C.P.I. SA.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că în mod nejustificat pârâtul refuză să-i recunoască calificarea în meseria de analist sau programator, deși a făcut dovada pregătirii în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 89 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a obligat Ministerul Educației și Cercetării să-i recunoască reclamantului specializarea postuniversitară de inginer de sistem, conform certificatului emis la 15 septembrie 2000.
Instanța a reținut că refuzul recunoașterii noii specializări este nejustificat, în condițiile în care actul doveditor, respectiv certificatul de absolvire, nu a fost desființat pe căi legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației și Cercetării care, în esență, a susținut că pentru ocuparea unei funcții didactice cu funcție auxiliară de informatician, reclamantul ar fi trebuit să absolve un curs postuniversitar de cel puțin un an și jumătate în profilul postului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Recursul este fondat.
Reclamantul-intimat Ș.M. a absolvit Facultatea de Mecanică, specializarea electromecanică și este profesor suplinitor din anul 1999.
În perioada februarie 1999 – iunie 1999, a urmat un curs de formare de patru luni și a absolvit programul – inginer de sistem –, organizat de A.N.C.I. SA, în urma căruia a obținut certificatul de atestare nr. 3253/2000.
În conformitate cu dispozițiile art. 70 din Legea nr. 84/1995, „învățământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea și perfecționarea atestată prin diplomă”.
Prin urmare, cursul de patru luni urmat de reclamant nu reprezintă o specializare în domeniu, respectiv electromecanică și ca atare, nu-i conferă dreptul de a preda informatica, norma didactică cuprinzând ore la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diplomă. Mai mult dispozițiile art. 7 lit. d) și art. 44 din Legea nr. 128/1997, cărora reclamantul trebuie să se supună, obligă pentru ocuparea unei funcții didactice, la absolvirea cu examen de licență, a unei instituții de învățământ de lungă durată în profilul postului sau absolvirea unor cursuri post universitare de specilizare în profilul postului de un an și jumătate.
Astfel fiind, urmează a se reține că în mod greșit Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului.
În raport cu aceste considerente, urmează a se reține că certificatul deținut de reclamant, nu poate conferi dreptul de a preda informatica, nefiind vorba de o perfecționare a specializării atestate prin diplomă.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr. 89 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș.M.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.