Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Casa Centrală A.R., Cooperativa de Credit Banca D. Ploiești, în reorganizare prin divizare totală, Cooperativa de Credit D. Ploiești, Cooperativa de Credit D. București, Cooperativa de Credit D. Brașov, Cooperativa de Credit D. Sighetul Marmației, au formulat recurs împotriva hotărârii nr. 13 din 7 mai 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și obligarea Băncii Naționale a României . la avizarea prealabilă a cooperativelor cuprinse în Anexa nr. 3 pct. 1, la hotărârea nr. 1 din 16 martie 2001 și ale căror cereri de avizare prealabilă de constituire au fost respinse.
În motivarea cererii, recurentele au arătat că Banca Națională a României le-a refuzat depunerea documentației, care să ateste finalizarea proceselor de divizare demarate, inclusiv a bilanțului de divizare, deși depunerea acestei documentații a fost acceptată altor cooperative, prevăzute în Anexa nr. 2 la hotărârea nr. 1/2001.
De asemenea, recurentele au susținut că termenele stabilite de funcționarii Băncii Naționale a României, pentru depunerea documentelor, sunt contrare dispozițiilor Normelor Băncii Naționale a României nr. 7/2000, care stabilesc termenul maxim de depunere de 15 zile, înaintea intrării dosarului în analiza Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Referitor la transformarea cooperativelor de credit în bănci populare, în vederea autorizării în conformitate cu O.U.G. nr. 97/2000, recurentele au arătat că procesul a fost blocat de disfuncția legislativă creată prin O.U.G. nr. 114/1999, care a blocat fuzionarea și divizarea cooperativelor de credit în bănci populare, înființate în baza Legii nr. 109/1996.
Prin cererea depusă la 23 ianuarie 2002, recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002, excepție care a fost respinsă prin Decizia nr. 26 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Constituțională.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Casa Centrală A.R. și cooperativele de credit afiliate, au înregistrat sub nr. 47849 din 18 decembrie 2000, la Banca Națională a României, cererea colectivă de autorizare, în vederea obținerii avizului prealabil de constituire și reorganizare.
Conform art. 2461 din O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 272/2000, recurentele aveau obligația să prezinte cel mai târziu, până la data de 23 februarie 2001, hotărârea adunării generale privind divizarea, bilanțurile de divizare și înregistrarea cererii privind divizarea la instanța judecătorească sau la Oficiul Registrului Comerțului.
Recurentele nu și-au îndeplinit obligația de a depune bilanțurile de divizare, pe baza cărora Banca Națională a României să verifice dacă entitățile rezultate din divizare înregistrează un nivel pozitiv al activului net.
Din procesele-verbale încheiate la 2 și la 7 martie 2001 de către inspectorii Băncii Naționale a Românieim rezultă că la datele respective nu existau bilanțuri de divizare.
Apărarea recurentelor că până la data de 23 februarie 2001 nu au avut posibilitatea să depună bilanțul de divizarem pentru că instanța de judecată nu a soluționat cererea de divizare, este nefondatăm pentru că cererea trebuia adresată Oficiului Registrului Comerțului, iar bilanțul contabil de divizare trebuia întocmit după hotărârea Adunării Generale a Membrilor Cooperatori.
Cum aceste documente obligatorii au fost prezentate de cooperativele prevăzute în Anexa nr. 2 a hotărârii nr.1 din 16 martie 2001 și care au primit avizul prealabil, condiționat însă de modificarea sau completarea documentației depuse, recurentele au susținut neîntemeiat că în soluționarea cererii lor au fost impuse alte termene și alte condiții pentru avizarea prealabilă.
Cea de-a doua critică din recurs, privind termenele stabilite de funcționarii Băncii Naționale a României, pentru depunerea documentelor, urmează a fi respinsă, constatându-se că nu a fost invocată în procedura administrativ-jurisdicțională, iar în prezenta cauză, nu au fost dezvoltate motivele de fapt și de drept pentru care termenele acordate determină nelegalitatea celor două hotărâri contestate.
Ultima apărare formulată în recurs cu privire la incidența mai multor acte normative în cursul procesului de tranformare a cooperativelor de credit în bănci populare va fi, de asemenea, respinsă, constatându-se că aspectele astfel invocate nu fac obiectul controlului judecătoresc, exercitat în condițiile Legii nr. 29/1990.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Centrală A.R. București, Cooperativa de Credit B.D. Ploiești, Cooperativa de Credit D. Ploiești, Cooperativa Credit D. București, Cooperativa de Credit D. Brașov și Cooperativa de Credit D. Sighetul Marmației, împotriva hotărârii nr. 13 din 7 mai 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, precum și împotriva hotărârii nr. 1 din 16 martie 2001 a Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.