S-a luat în examinare recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.69 din 15 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională.
La apelul nominal s-a prezentat intimata V.M. personal, lipsind recurenta Regia Națională a Pădurilor, precum și intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Intimata V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr.69 pronunțată la data de 15 martie 2002 în dosarul nr.27/2002 Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței nr.47 pronunțată la data de 17 septembrie 2001 în dosarul nr.37/2001 de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi.
Pentru a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut că prin sentința nr.47 din 17 septembrie 2001 Colegiul jurisdicțional a anulat decizia de imputare nr.313 din 4 decembrie 2000 emisă de Regia Națională a Pădurilor în sarcina contestatoarei V.M., cu motivarea că această decizie de imputare a fost emisă tardiv în raport cu data de 14 august 2000 când conducerea regiei a luat cunoștință de procesul verbal de constatare a pagubei.
Respingând recursul jurisdicțional, Secția jurisdicțională a motivat în considerentele deciziei că procesul verbal de constatare încheiat de organele de control ale Curții de Conturi a fost înregistrat sub nr.3013 la data de 14 august 2000 la registratura generală a regiei, ceea ce face dovada că la data respectivă conducerea acesteia a luat cunoștință de rezultatul controlului și că, în termen de 60 de zile, putea și trebuia să emită decizia de imputare, lucru pe care l-a făcut abia la data de 4 decembrie 2000.
Împotriva acestei soluții a instanței jurisdicționale a formulat recurs Regia Națională a Pădurilor susținând, în esență, că prevederile legale în materie au fost aplicate greșit, termenul de emitere a deciziei de imputare curgând de la data de 10 octombrie 2000 când a fost emisă decizia nr.1 a Curții de Conturi, în baza căreia unitatea a făcut o verificare în baza căreia a fost emisă decizia de imputare nr.313 din 4 decembrie 2000 în sarcina persoanei care răspundea de derularea contractelor și încasărilor pentru exportul de împletituri – ec. V.M.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.108 alin.2 din Codul muncii, în vigoare la data respectivă, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoștință de producerea pagubei.
Este necontestat că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 14 august 2000 de către controlori din cadrul Diviziei controlului regiilor autonome și companiilor naționale a Curții de Conturi a fost înregistrat la registratura generală a Regiei Naționale a Pădurilor la data de 15 august 2000 sub nr.3013 (fila 104 din dosarul nr.37/2001).
Or, la fila 31 a procesului verbal se menționează expres întinderea pagubei (12.368 DEM și 6.294 DEM) constând din refuzuri cantitative și calitative la exporturile derulate în perioada 1998-1999, precum și că răspunderea pentru neurmărirea și neinițierea procedurilor de cercetare în vederea stabilirii răspunderii pentru livrările respective revenea fostului șef al biroului de marketing V.M.
Având în vedere că actul respectiv de control emana de la un organ competent legal și conținea constatări concrete cu privire la existența prejudiciului, întinderea acestuia și persoana răspunzătoare de producerea acestuia, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale că termenul prevăzut de art.108 alin.2 din Codul muncii curgea de la data de 15 august 2000, când actul de control a fost înregistrat la Regia Națională a Pădurilor.
Împrejurarea că la data de 10 octombrie 2000 a fost înregistrată decizia nr.1 a președintelui Secției de control ulterior din cadrul Curții de Conturi în care se referă, între altele și la paguba respectivă, nu are nici un efect în ceea ce privește data de la care a curs termenul de emitere a deciziei de imputare pentru recuperarea pagubei constatate prin procesul verbal nr.3013 din 14 august 2000.
Așa fiind, motivele de recurs sunt neîntemeiate, urmând ca recursul de față să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.69 din 15 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.