La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă V.C. – personal și intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei reprezentat de consilierul juridic N.C.
Procedura completă.
Recurenta V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. A depus înscrisuri (filele 14 –17).
Consilierul juridic N.C. a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ ca legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29 mai 2002, sub nr.772/CA/2002 la Tribunalul București și apoi la Curtea de Apel București la data de 11 noiembrie 2002, sub nr.1900/2002, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr.684 din 26 septembrie 2002, reclamanta V.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcția Generală a Poliției de Frontieră – Serviciul pașapoarte al municipiului București, solicitând obținerea aprobării de începere a formalităților de eliberare a unui nou pașaport, întrucât cel vechi i-a fost furat la 13 mai 2002.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.60 din 23 ianuarie 2003 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V.C., în contradictoriu cu Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii.
Verificând cauza, în funcție de recursul formulat, cât și potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat la data de 13 mai 2002, Secției 8 Poliție București pentru eliberarea unei dovezi, ca urmare a faptului că pașaportul i-a fost furat sau l-a pierdut (dovada nr.841068 din 13 mai 2002 – dosar Tribunal nr.772/CA/2002 - fila 4).
Pentru eliberarea unui nou pașaport, reclamanta s-a prezentat cu adeverința nr.5369/2002 emisă de pârât și a completat o cerere- formular.
Întrucât reclamanta susține că are domiciliul în Italia, solicitând eliberarea unui nou pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate, pârâtul a răspuns reclamantei la memoriul acesteia, cu nr.201/339530/C 67531 din 5 decembrie 2001 (dosar de fond fila 9) în sensul că, pentru obținerea pașaportului solicitat, trebuie să facă dovada din care să rezulte că autoritățile statului primitor i-au acordat dreptul de ședere permanentă, care poate consta în pașaport național (italian) respectiv carnet de rezident, carte de identitate ori altă dovadă eliberată în acest scop.
Cum reclamanta nu a făcut nici o dovadă în sensul celor de mai sus, recursul declarat de aceasta este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.