Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2001, sub nr. 5605 la Curtea de Apel Suceav, secția de contencios administrativ, reclamanta SC G.T. SRL Botoșani a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Garda Financiară, anularea deciziei nr. 1569 din 10 octombrie 2001, a procesului-verbal nr. 1752 din 10 iulie 2001 și exonerarea de plata sumei de 1.465.845.671 lei, impozit pe venitul persoanelor nerezidente și 2.022.582.390 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că prin decizia nr. 678 din 15 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor, s-a admis contestația formulată, s-a desființat capitalul privind impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente, în sumă de 4.124.780.036 lei, cât și majorările aferente, actul de control menținându-se pentru suma de 14.882.187 lei, impozit pe venit, datorat de firma britanică și pentru suma de 2.567.160 lei, majorări de întârziere aferente, precum și penalități.
S-a mai susținut că a formulat plângere pentru suma rămasă în discuție, și prin sentința nr. 161 din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea și a exonerat-o și de plata acestora, astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că măsurile sunt nelegale, având în vedere dispozițiile art. 12 pct. 1 din Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Italiei pentru evitarea dublei impuneri, potrivit cărora redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acel stat.
S-a mai învederat că deși a prezentat organelor de control, certificatele de rezidență fiscală ale partenerilor contractuali din Italia, din care rezultă că firmele străine au plătit integral impozitul în statul lor, noul act de control a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale referitoare la convenția dintre cele două state.
Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 8, pronunțată la 30 ianuarie 2002, a respins excepția autorității de lucru judecat formulată de reclamanta SC G.T. SRL Botoșani, ca nefondată, a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal nr. 1752 din 25 iunie 2001, emis de Garda Financiară și decizia nr. 1569 din 10 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor și a exonerat reclamanta de plata sumei de 1.465.845.671 lei, impozit pe venitul persoanelor nerezidente și 2.022.582.390 lei, majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 678/2001 a Ministerului Finanțelor, s-a desființat parțial actul atacat, în ce privește impunerea pentru persoanele nerezidente din Italia și a dispus încheierea unui nou act de control, care viza aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă. S-a respins contestația pentru suma de 14.882.187 lei, reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente, pentru 2.567.167 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente și pentru 14.882.187 lei ,reprezentând penalități în cotă de 100%.
Rezultă că reclamanta a contestat pct. 2 din decizie, potrivit procedurii contenciosului administrativ, iar Curtea de Apel Suceava, prin sentința nr. 161 din 19 septembrie 2001, a admis acțiunea, însă hotărârea nu a rămas definitivă, ea fiind în recurs la Curtea Supremă de Justiție.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, față de situația expusă, instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., câtă vreme prin decizia nr. 678/2001 a Ministerului Finanțelor, s-a desființat parțial actul și în ce privește impunerea persoanelor nerezidente în Italia, s-a dispus ca organele de control să facă o nouă verificare, cu respectarea dispozițiilor legale.
În urma reverificării, organele de control au încheiat un nou proces-verbal, înregistrat sub nr. 1752 la 10 iulie 2001, care a fost contestat și soluționat prin decizia nr. 1569/2001, ce a făcut obiectul cauzei de față, astfel că nu se poate vorbi de aceeași cauză în ce privește puterea lucrului judecat.
Pe fondul contestației, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că firmele italiene au fost impozitate pe toate veniturile realizate, conform certificatului de rezidență fiscală, în țara rezidentului și că în mod greșit organele de control au dispus obligarea acesteia, la plata impozitului pe venitul persoanelor nerezidente și a majorărilor de întârziere.
S-a argumentat această soluție, prin interpretarea dată de instanță, convenției care urmărește ca veniturile realizate de o persoană într-un stat nerezident, să nu fie impozitate și în acest stat, ca și în statul de rezidență, adică să nu fie o dublă impozitare.
Nedatorând impozit pe veniturile nerezidenților, instanța a reținut că reclamanta nu poate fi obligată nici la plata majorărilor de întârziere.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susținut că intimatei i-au fost aplicate prevederile Convenției de Evitare a Dublei Impuneri, încheiată între România și Italia, ratificată prin Decretul nr. 82/1977 și că actele de control financiar au avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), care stipulează că prin convenție se dă dreptul de a impune la sursă aceste venituri, respectiv în România, iar prin evitarea dublei impuneri, se acordă credit fiscal în țara rezidentă, respectiv Italia, beneficiarului de venit în țara noastră.
În cazul în care impunerea s-ar realiza numai în statul de rezidență a beneficiarului de venit, așa cum susține intimata, nu ar mai fi necesară încheierea de convenții pentru evitarea dublei impuneri, ceea ce ar determina impunerea atât în statul de sursă, cât și în statul de rezidență, al beneficiarului veniturilor, neputând fi astfel evitată dubla impunere.
Recurenta a mai arătat că referitor la plățile efectuate de către intimata-reclamantă, în baza contractelor de chirie echipament încheiate cu firmele rezidente italiene G.T.A. C. și GTA M. SRL, acestea au fost încadrate în mod corect în categoria redevențe, cu respectarea prevederilor de evitare a dublei impuneri încheiate între România și Italia, societatea având obligația reținerii la sursă și a virării la bugetul de stat, a impozitului pe venitul persoanelor nerezidente, în cotă de 10%.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că intimata a încheiat în perioada 1996 – 2000, diferite contracte cu persoane juridice rezidente în Italia, în baza cărora a efectuat plăți în valută, pentru care nu a reținut și virat la buget, impozit pe venitul obținut în România de acești beneficiari.
Prin actul de control, agenții constatatori au stabilit că intimatei îi sunt aplicabile prevederile Convenției de Evitare a Dublei Impuneri, încheiată între România și Italia, ratificată prin Decretul nr. 87/1977.
Potrivit art. 11 alin. (1) și (2), redevențele pot fi impuse, și în statul contractant din care provin, și în conformitate cu legislația acestuia, dacă persoana care încasează redevența, este beneficiarul lor efectiv, ca impozitul astfel stabilit neputând depăși 5% și respectiv,10% din suma redevențelor.
În atare împrejurare, Curtea apreciează că impozitul pe venit a fost legal stabilit, intimata având obligația reținerii la sursă și a virării la bugetul de stat, a impozitului pe venitul persoanelor nerezidente, în cotă de 10%, precum și a majorărilor, calculate în temeiul art. 13 din O.G. nr. 11/1996.
Cum instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și în fond, să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 8 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.