Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2002, reclamanta V.G. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării - Colegiul Central de Disciplină, solicitând să se constate refuzul nejustificat de a i se răspunde la memoriul înregistrat sub nr. 16.574 din 29 aprilie 2002, în termenul legal de 30 de zile.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata pagubelor cauzate, daune morale în valoare de 50.000.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că memoriul nr. 16574 din 29 aprilie 2002 reprezintă o contestație: la desfacerea contractului său de muncă de către Inspectoratul Școlar Giurgiu, la care pârâtul i-a comunicat prin răspunsul nr. 16999 din 16 iunie 2002, că urmează să fie citată la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, pentru a-și susține contestația.
Prin aceasta, reclamanta a apreciat că pârâta în mod nejustificat a refuzat să răspundă memoriului înaintat, ceea ce îi afectează drepturile sale recunoscute de lege.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 794 din 11 septembrie 2002, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a soluționa astfel, instanța a respins excepția privind lipsa personalității juridice a Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, în considerarea art. 41 C. proc. civ. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării, având în vedere dispozițiile art. 121 din Legea nr. 128/1997 și Ordinul Mnisterului Educației și Cercetării nr. 4141/2001.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obiectul memoriului îl reprezintă o contestație împotriva deciziei nr. 51 din 12 aprilie 2002, emisă de Inspectoratul Școlar Giurgiu, contestație ce a fost înregistrată și soluționată prin hotărârea nr. 21 din 23 iulie 2002 ,a Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării.
Curtea de apel, constatând că nu au fost îndeplinite condițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, a respins și cererea subsidiară, care privea daunele morale.
Considerând sentința nelegală și netemeinică, a formulat recurs V.G.
În motivarea cererii de recurs au fost reiterate susținerile din acțiunea introductivă, fără a formula motive de recurs, potrivit art. 303 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs trebuia să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor.
Verificând cauza prin prisma dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul V.G. a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se constate că Ministerul Educației și Cercetării - Colegiul Central de Disciplină, a refuzat nejustificat să-i soluționeze în termen de 30 de zile, memoriul înregistrat sub nr. 16574 din 29 aprilie 2002.
Din conținutul memoriului rezultă că reclamanta contestă decizia nr. 51 din 12 aprilie 2002, emisă de Inspectoratul Școlar al județului Giurgiu, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă a reclamantei, în conformitate cu art. 116 lit. f) din Legea nr. 128/1997.
Prin adresa nr. 16999 din 11 iunie 2002, Ministerul Educației și Cercetării a comunicat reclamantei că s-a format dosarul nr. 10/2002 al Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, care are ca obiect contestația la decizia de desfacere a contractului de muncă.
Colegiul Central de Disciplină a soluționat contestația la data de 23 iulie 2002, când a participat și reclamanta și a pronunțat hotărârea nr. 21 din 23 iulie 2002, prin care a respins contestația formulată de reclamantă, împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Așa fiind, se constată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor dosarului și o corectă apreciere a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.G., împotriva sentinței civile nr. 794 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.