S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” S.A. București împotriva deciziei civile nr.17 din 22 mai 2002 a Curții de Conturi a României în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta Societatea comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” S.A. București reprezentată de consilierul juridic P.B. și intimații R.A. pentru Activități Nucleare ROMAG-PROD și C.T., F.T., R.V., V.A., V.C., I.G., B.I. și M.C., lipsind intimații S.N. Nuclearelectrica S.A. București, C.T., M.O., B.I., P.D., R.I., L.A., T.E. și S.G.C.
Procedura completă.
Consilierul juridic P.B. a solicitat admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr.17 din 22 mai 2002 și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr.66 din 13 octombrie 2000 a Colegiului Jurisdicțional București pronunțată în dosarul nr. 121/1999 pentru motibele invocate în scris.
Consilierul juridic I.R. a solicitat admiterea recursului declarat de S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” S.A. București, așa cum a fost formulată.
Intimații C.T., F.T., R.V., V.A., V.C., I.G., B.I. și M.C., având pe rând cuvântul au pus concluzii de admitere a recursului și de exonerarea de plata către RENEL a sumelor stabilite ca despăgubiri civile, reprezentând majorări de întârziere și foloase necuvenite.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi București, prin actul nr.353/136 D/1998, a sesizat Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi București și a solicitat să se dispună:
1.a. Obligarea Regiei de electricitate RENEL, la plata către bugetul statului a unor sume utilizate nelegal din alocația bugetară primită în perioada 1994 – 1996, după cum urmează:
- 22.572.000 mii lei pe anul 1994, rambursări rate de capital și plata dobânzii aferente la credite interne;
- 15.900.000 mii lei pe anul 1994 și 16.662.070 mii lei pe anul 1995, acoperirea costurilor de fabricație a apei grele la RMAG și diferențe de preț la apa grea;
- 33.274.000 mii lei pe anul 1994, utilizarea alocației bugetare pentru plata TVA, aferentă lucrărilor de investiții;
- 11.597.312 mii lei pe anul 1995, cheltuieli aferente închirierii cantității de 350 tone apă grea din Canada;
- 20.185.893 mii lei pe anul 1996, comisioane în legătură cu contractul de închiriere încheiat cu AECL Canasa din 9.11.1994, cât și a contravalorii apei grele restituite;
- 5.056.958 mii lei pe anul 1996, comisioane, dobânzi, penalizări, decurgând din contractele de credit extern (AECL Canada și MCC Italia).
1.b. Obligarea RENEL la plata foloaselor nerealizate pentru schimbarea destinației legale de utilizare a alocațiilor bugetare primite pentru cheltuieli de capital, după cum urmează:
- 88.772.000 mii lei pentru anul 1994;
- 29.426.709 mii lei pentru anul 1995;
- 26.331.021 mii lei pentru anul 1996.
1.c. Obligarea RENEL la plata, către bugetul statului a sumei de 87.366.000 mii lei, reprezentând majorări de întârziere, calculate pentru nevirarea la bugetul statului, în anul 1994, a TVA aferentă plăților efectuate din alocația bugetară pentru investiții (33.274.000 mii lei).
2. Obligarea următorilor pârâți la plata către RENEL a despăgubirilor civile pentru paguba cauzată, reprezentând majorări de întârziere și foloase nerealizate la limita sumelor menționate la pct.1.b și 1.c. din prezentul act: T.C., O.M., I.B., T.C., D.P., T.F., V.R., A.V., I.R., A.L., C.V., G.I., E.T., I.B., I.E., C.S., C.M.
3. Obligarea RENEL la plata către bugetul statului a sumelor de 458.320 mii lei (la 31.12.1995) și 3.613.591 mii lei (cont de licitație valutară) și, respectiv, 280.967 mii lei (cont al alocației bugetare rămase neutilizate).
- 653.722 mii lei și 6.106.668 mii lei majorări de întârziere, calculate pentru sumele nevirate în anul 1995 și, respectiv, 1996.
4. Obligarea pârâților menționați în actul de sesizare la pct.2 la plata către RENEL, de despăgubiri civile pentru paguba cauzată, în valoare de:
- 653.722 mii leipentru anul 1995;
- 6.106.668 mii lei pentru anul 1996, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la finele anilor 1995, 1996.
În cauză, datorită reorganizării persoanei juridice, Regia de Electricitate RENEL, au fost introduse în cauză, în calitate de părți prejudiciate, S.N. Nuclearelectrica SA, R.A.Activități Nucleare SA, S.C. Electrica SA și Sucursala de Distribuire a Energiei Electrice S.A.
Colegiul jurisdicțional al municipiului București al Curții de Conturi, prin sentința nr.66/ 13 octombrie 2000;
I.1. a respins, ca neîntemeiat pct.1 din capătul I de cerere,
2. a respins, ca neîntemeiat pct.2 din capătul I de cerere,
3. a respins, ca neîntemeiat pct.3 din capătul I de cerere,
4. a respins, ca neîntemeiat pct.4 din capătul I de cerere,
5. a respins, ca neîntemeiat pct.5 din capătul I de cerere,
6. a respins, ca neîntemeiat pct.6 din capătul I de cerere,
II.1. a respins, ca neîntemeiat pct.1 din capătul II de cerere,
2. a respins, ca neîntemeiat pct.2 din capătul II de cerere,
3. a respins, ca neîntemeiat pct.3 din capătul II de cerere,
III. A respins ca neîntemeiat capătul III de cerere;
IV. A respins ca neîntemeiat capătul IV de cerere;
V. A respins ca neîntemeiat capătul V de cerere, precum și daunele privind foloase nerealizate și majorările de întârziere de la capete II, III și IV de cerere.
Instanța a reținut că nici unul din capetele din actul de sesizare nu este întemeiat, ordonatorul principal de credite inițial vizat și, implicit, cei introduși în cauză ca urmare a reorganizării, precum și persoanele fizice pentru care se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale, nu sunt vinovați.
Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Procurorul general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicțional împotriva sentinței nr.66/ 13 octombrie 2000 la 31 octombrie 2001.
S-a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la suma de 1.878.984 mii lei și a majorărilor de întârziere și a sumei de 303.567 mii lei, reprezentând TVA deductibilă și a majorărilor de întârziere.
Este necesar ca instanța să se pronunțe, fără echivoc, dacă pretinsa reîntregire a bugetului a avut loc sau nu, privind virarea TVA-ului aferent alocației bugetare primite și dacă cea de-a doua sumă este sau nu deductibilă din TVA-ul datorat.
Pentru celelalte sume din actul de sesizare, recursul în anulare jurisdicțional se referă la existența unei autorități de lucru judecat, față de sentința nr.127 din 3 noiembrie 1999 a Colegiului jurisdicțional București.
Cu ocazia dezbaterii în fond a recursului în anulare jurisdicțional, s-a precizat că în urma reorganizărilor succesive, suma de 1.872.984 mii lei este în sarcina Filialei ROMAG Dr.Tr. Severin, iar suma de 303.567 mii lei în sarcina Filialei de Distribuție și Furnizare a Energiei Eletrice „Electrica Muntenia Sud” S.A.
Cu privire la aceste două sume și la ordonatorii de credite menționați, s-a solicitat casarea și trimiterea cauzei la fond pentru rejudecare.
În urma reorganizărilor succesive ale ordonatorilor de credite s-a dispus scoaterea din cauză a S.N. Nuclearelectrica SA București și SC Electrica S.A. București și a fost introdusă în cauză Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” SA, parte în proces fiind și Filiala ROMAG Dr.Tr.Severin.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.17 din 22 mai 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor S.N. Nuclearelectrica S.A. București și S.C. „Electrica” SA București și a dispus scoaterea lor din cauză.
A dispus introducerea în cauză a Filialei de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” SA.
A respins excepția privind tardivitatea introducerii recursului în anulare jurisdicțional, declarat de procurorul general financiar.
A admis recursul în anulare jurisdicțional, declarat de procurorul general financiar, împotriva sentinței nr.66/ 13.10.2000 a Colegiului jurisdicțional București.
A casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași colegiu jurisdicțional, pentru soluționarea capetelor de sesizare referitoare la plata sumelor de 1.878.984 mii lei și 303.567 mii lei.
Considerând decizia netemeinică și nelegală, Societatea comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” SA, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei și respingerea recursului în anulare jurisdicțional fiind tardiv formulat, iar pe fond, ca fiind neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
În mod justificat instanța a respins excepția de tardivitate a formulării recursului în anulare jurisdicțional.
În conformitate cu dispozițiile art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992, în cazul în care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța Curții de Conturi, împotriva acesteia nu s-a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, procurorul general financiar, în condițiile legii, poate declara recurs în anulare jurisdicțional la Curtea de Conturi, în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.
În cauză, decizia nr.66 din 13 octombrie 2000 a Colegiului jurisdicțional al municipiului București, a fost comunicată procurorului general financiar la 23 octombrie 2000.
Acesta avea dreptul ca în termen de 15 zile să declare recurs la Curtea Supremă de Justiție, deci termenul expira la 8.11.2000. De la această dată până la 8.11.2001, procurorul general financiar avea posibilitatea declarării recursului în anulare jurisdicțional.
Or, în speță, acesta a fost declarat la 31.10.2001, deci în termen.
Susținerea recurentei că perioada de 15 zile de la comunicare nu trebuie avută în vedere la calcul, nu poate fi primită deoarece numai după trecerea termenului arătat hotărârea devine definitivă, art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992 arată expres că „termenul de 1 an este de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate”.
Față de sistematizarea sumelor din actul de sesizare și cea făcută de instanță în urma rejudecării, instnța de trimitere urmează a se pronunța și dacă există sau nu paguba de 1.878.984 mii lei la Filiala Romag Dr.Tr.Severin, precum și a majorărilor de întârziere și de 303.567 mii lei la noua introdusă în cauză Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei electrice „Electrica Muntenia Sud” SA, iar în cazul când se constată existența pagubei, dacă există persoane fizice pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond ale unei răspunderi civile delictuale.
Legal, instanța a reținut că cele două filiale în discuție au fost introduse în cauză ca urmare a reorganizării RENEL și pentru a li se da posibilitatea de a se apăra și pentru respectarea dublului grad de jurisdicție s-a luat măsura casării cu trimitere.
În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud” S.A. București împotriva deciziei civile nr.17 din 22 mai 2002 a Curții de Conturi a României în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.