Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1537/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de A.Gh. împotriva sentinței civile nr.1489 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

            La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant A.Gh. reprezentat de avocatul M.M.,  lipsind intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale.

            Procedura completă.

            S-a expus referatul cauzei, după care, Curtea, constatând pricina în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fond părții prezente.

            Avocatul recurentului a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, detaliind motivele de casare expuse în scris și a depus, în același sens, note scrise.

            După închiderea dezbaterilor în fond, s-a prezentat pentru intimat consilierul juridic G.P. care a cerut să fie respins recursul ca nefondat și a depus la dosar întâmpinare pe care a solicitat Curții să o aibă în vedere ca fiind concluzii scrise.

 

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            A.Gh., fost magistrat militar a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru a fi obligat să-i plătească suma de 5.133.872 lei, reprezentând diferența de pensie cuvenită pe perioada 01 octombrie 1997 – 31 mai 1998.

            În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.052825 din 6 februarie 1998 a Secției de pensii militare și decizia nr.14 din 14 aprilie 1998 a Comisiei de contestații constituită în cadrul autorității publice, pârâtul i-a stabilit o pensie lunară de 2.166.320 lei, deși era îndreptățit, conform art.103 din Legea nr.92/1992, modificată, la o pensie lunară de 2.808.054 lei.

            Prin decizia nr. 2554 din 23 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție, Secția de Contencios Administrativ a obligat aceeași secție de pensii să emită o nouă decizie prin care să stabilească dreptul de pensie al reclamantului începând cu data de 1 octombrie 1997, în condițiile textului legal mai sus indicat.

            Pe această bază, Oficiul de pensii al sectorului 1 București i-a calculat și achitat pensia la nivelul sumei de 2.808.054, cuantum pe care pârâtul îl contestă, plătindu-i mai puțin  cu câte 641.734 lei, iar în cele 8 luni, cu 5.133.872 lei.

            Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, investită cu soluționarea pricinii ca urmare a declinării contestației dispusă de Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr.1489 din 8 noiembrie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

            Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în perioada 1 iunie 1998 – 1 martie 1999, reclamantul a optat pentru pensia de serviciu, calculată în baza dispozițiilor art.103 din Legea nr.92/1992, iar începând cu data de 1 martie 1999, Secția de pensii militare i-a stabilit pensia de serviciu ca magistrat.

            S-a apreciat că perioada în care A.Gh. a avut calitatea de student al Facultății de drept nu constituie vechime în muncă și la cererea sa i s-a achitat pensia cea mai avantajoasă, respectiv pensia de serviciu, folosindu-se o bază de calcul diferită.

            Curtea a reținut de asemenea, că pârâtul a pus în executare decizia nr.2354/1998 a Curții Supreme de Justiție cu începere de la 01 octombrie 1998, procedând la revizuirea cuantumului pensiei de serviciu pentru perioada 1 octombrie 1997 – 1 iunie 1998. Că, în cursul lunii aprilie a achitat reclamantului suma de 12.742.640 lei, reprezentând diferența dintre pensia militară și pensia de serviciu și la data de 1 martie 1998, reclamantul a beneficiat de pensia de serviciu plus indexările legale.

            Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A.Gh..

            Recurentul a susținut că instanța de fond a reținut în mod inexact starea de fapt și obiectul acțiunii. Că în realitate el nu a contestat nici o decizie de pensie, ci a solicitat să se constate refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naționale de a aplica decizia nr.2354 din 23 noiembrie 1998, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție într-un litigiu anterior.

            Este vorba de plata diferenței dintre pensia de serviciu ca magistrat și pensia militară, cuvenită cu începere de la 1 octombrie 1997.

            Recursul este fondat.

            Acțiunea introdusă de reclamant are un singur obiect, care constă în pretenția acestuia la plata unei diferențe de pensie datorată ca urmare a deciziei nr.2354/1998 a Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ.

            Ea nu pune în discuție legalitatea vreunei decizii de pensie, așa cum eronat s-a reținut în esență și cu un asemenea obiect, cauzei îi sunt aplicabile prevederile art.12 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990.

            Potrivit acestui text legal, în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii în anulare, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curgea de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.

            În speță, dreptul subiectiv al reclamantului la recalcularea pensiei, prin aplicarea art.103 din Legea nr.92/1992 modificată, a fost stabilit atât prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ (nr.2354 din 23 noiembrie1998), cât și prin măsurile luate de Oficiul de pensii al sectorului 1 București, care prin adresa nr.4690 din 22 noiembrie 1999 a comunicat Secției de pensii militare că s-a sistat pensia lui A.Gh. începând cu data de 1 martie 1999 (fila nr.4 a dosarului Judecătoriei sectorului 5 București nr.13721/2000).

            S-a precizat totodată, că reclamantul a primit pensia de serviciu actualizată de la 2.166.320 lei la 2.808.054 lei pe luna februarie 1999, iar după data de 1 martie 1999, actualizarea pensiei respective va fi făcută pe baza datelor obținute de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

            Apărările formulate de pârât pe parcursul desfășurări procesului, demonstrează fără echivoc faptul că în intervalul cuprins între 01 octombrie 1997 și 31 mai 1998, Secția de pensii militare nu a executat obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție. Că, din această cauză, pârâtul datorează reclamantului suma totală de 5.133.872 lei, cu titlu de diferență dintre pensia militară și pensia de serviciu.

            Rezultă așadar, că reținând o altă stare de fapt și respingând acțiunea cu o motivare care conține argumente străine de obiectul cauzei, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

            În consecință, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 5.133.872 lei, cu titlu de diferență de pensie pe perioada 1 octombrie 1997 – 31 mai 1998.

            Văzând și dispozițiile art.304 pct.8,9 și 10 din Codul de procedură civilă, art.15 din Legea nr.29/1990.                                     

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Admite recursul declarat de reclamantul A.Gh. împotriva sentinței civile nr.1489 din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

            Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea și obligă Ministerul Apărării Naționale să plătească reclamantului suma de 5.133.872 lei cu titlu de diferență de pensie.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.