Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1558/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 718/2000, emisă de Consiliul Județean Iași, s-a imputat numitului C.S., suma de 26.564.753 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate cu ocazia reintegrării în funcție, a unui salariat din cadrul unității pe care a condus-o.

Decizia de desfacere a contractului de muncă a fost semnată de contestator, care îndeplinea funcția de director la data respectivă.

C.S. a contestat decizia de imputare, la Colegiul Jurisdicțional care a dispus admiterea cererii și anularea deciziei, cu motivarea că nu se poate reține reaua-credință a contestatorului, la desfacerea contractului de muncă a salariatului respectiv.

Împotriva soluției a introdus recurs Consiliul Județean Iași, Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene, care a considerat sentința, nelegală.

Prin decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2002 s-a admis recursul jurisdicțional declarat, s-a modificat sentința nr. 29 din 25 septembrie 2001 și în consecință, s-a respins contestația.

Pentru a pronunța astfel, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a avut în vedere:

În cadrul reorganizării unității s-a desființat Serviciul Tehnic și Urmărirea Lucrărilor, rămânând din patru, doar trei servicii.

În urma reorganizării Serviciului de Administrare, unde era încadrată și M.M., ca inspector de specialitate, s-a constatat că nu a fost redus nici un post, de natura celui deținut de persoana citată, mai mult numărul de posturi a crescut de la 10, la 14, ca atare nu a fost o reorganizare reală și efectivă, ci una pur formală.

S-a mai reținut de instanța de drept comun că desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu nerespectarea art. 133 C. muncii, în sensul că unitatea, anterior desfacerii contractului, n-a luat măsuri de trecere într-o altă muncă corespunzătoare sau recalificarea angajatei respective.

Față de aceste împrejurări s-a reținut reaua-credință a contestatorului.

Împotriva deciziei nr. 23/2002 a formulat recurs contestatorul C.S., criticând-o astfel:

Din actele dosarului nu rezultă reaua sa credință pentru paguba creată, ci unitatea păgubită și ordonatorul principal de credite, au avut știință despre decizia de desfacere a contractului de muncă a salariatei M.M.

Pentru recurent nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile și nici ale răspunderii în baza contractului de muncă.

Nici una din tezele art. 136 alin. (3) C. muncii, nu se verifică, nu există proba relei credințe și nici nu se face vinovat pentru reintegrarea pe post a numitei M.M.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Din documentația care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, a rezultat că răspunderea materială a avut la bază o hotărâre judecătorească, prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă privind pe M.M., conform art. 136 alin. (3) C. muncii.

Răspunderea pentru desfacerea nelegală a contractului de muncă este antrenată. numai dacă măsura a fost luată cu rea credință, care nu se prezumă, iar în speță nu s-a dovedit.

Desfacerea contractului de muncă s-a datorat unor factori obiectivi, respectiv reducerea fondurilor prevăzute de buget pentru activitatea de drumuri pentru anul 1999, iar reducerea posturilor, în număr de 32, a fost făcută cu aprobarea Consiliului Județean din 30 iunie 1999 – Hotărârea nr. 52.

În aceste condiții, nu se poate reține reaua-credință a contestatorului, în acest sens fiind și adresa nr. 167 din 13 martie 2002 a Consiliului Județean Iași, dosar din care rezultă că aprobarea nominală a disponibilizărilor s-a făcut cu girul conducerii de la acea dată a Consiliului Județean Iași, lista disponibilizaților fiind avizată de consiliu.

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va desființa decizia atacată și se va respinge recursul jurisdicțional declarat de Consiliul Județean Iași împotriva sentinței nr. 29 din 25 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Iași, pe care o va menține conform art. 274 C. proc. civ., va obliga Consiliul Județean Iași, la cheltuieli de judecată.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de C.S., împotriva deciziei nr. 23 din 18 ianuarie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Desființează decizia atacată și respinge recursul jurisdicțional declarat de Consiliul Județean Iași, împotriva sentinței nr. 29 din 25 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Iași, pe care o menține.

Obligă pe Consiliul Județean Iași la 900.000 lei cheltuieli de judecată, către recurent.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.