Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 noiembrie 2002 la Curtea de Apel Ploiești, U.A.R. a declarat recurs împotriva sentinței 143 a Curții de Apel Ploiești susținând că hotărârea atacată este nelegală.
S-a susținut că instanța a interpretat greșit legea, invocându-se și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Astfel s-a susținut că faptul vechimii în profesie juridică mai mare de 10 ani nu are caracter suficient pentru primirea în profesia de avocat fără examen, că U.A.R. poate să verifice capacitatea și pregătirea solicitantului, indiferent de vechimea în munca juridică și că se poate determina sufocarea profesiei de avocat de numărul mare al celor ce se îndreaptă către ea.
Intimatul R.F. a depus o întâmpinare prin care a susținut că primirea în profesia de avocat în condițiile legii, fără examen este un drept conferit de lege celor ce se află în situația dată. Mai mult petentul a precizat cât privește volumul cunoștințelor sale acumulate, în perioada de peste 10 ani vechime în munca juridică că a fost convocat la interviu pe 19 septembrie 2001 de Consiliul Baroului Prahova care nu a constatat deficiențe în cunoștințele sale juridice.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința nr. 143 din 8 octombrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamantul R.F. împotriva pârâților U.A.R. și Baroul de Avocați Prahova și a anulat decizia nr. 1281 din 14 decembrie 2001 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, precum și decizia nr. 8848 din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R.
A fost obligată U.A.R., prin consiliu să emită în favoarea reclamantului, decizia de primire în avocatură cu scutire de examen.
Totodată s-a respins excepția ne efectuării cercetării prealabile invocate de pârâți ca nefondată.
S-a reținut că potrivit art. 33 din statutul profesiei de avocat, decizia Consiliului U.A.R. privind primirea în profesia de avocat se comunică petentului și Baroului respectiv. Reexaminarea cererii privind primirea în profesie poate fi solicitată o singură dată.
Instanța a precizat că față de aceste dispoziții legale reclamantul nu era obligat a uza de calea extraordinară a reexaminării împotriva deciziei Consiliului U.A.R., deoarece textul nu cuprinde o normă imperativă ci una dispozitivă, acordând reclamantului numai o posibilitate de a o folosi iar nu o obligație.
Ca atare excepția invocată de pârâtă a fost respinsă. Cât privește fondul cauzei în sensul corect instanța de fond a constatat că actul administrativ atacat respectiv decizia nr. 1281 din 14 decembrie 2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. precum și decizia nr. 8848 din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. sunt acte abuzive emise prin încălcarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dreptul de primire în profesia de avocat cu scutire de examen fiind acordat unor anumite categorii de profesioniști, printre care și celui care anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit printre altele funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.
Fiind deci un drept recunoscut de lege, respingerea cererii petentului pe baza unor criterii ce exced legea este de natură a-l vătăma pe petent astfel încât hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U.A.R. împotriva sentinței civile nr. 143 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.