Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 157/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie  2004.

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 5 februarie 2003, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu  pârâta Uniunea Avocaților din România obligarea  acesteia la primirea în Baroul de Avocați Galați, cu scutire de  examen.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a absolvit Facultatea de Drept și că a profesat ca judecător și consilier juridic timp de 30 ani și în considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galați primirea sa în avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă cererea, s-a adresat Uniunii Avocaților din România, care prin decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizul  său, Baroul Galați s-a pronunțat asupra cererii sale.

Prin sentința civilă nr.53 din 5 mai 2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului A.T. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaților din România, a desființat decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 emisă de Uniunea Avocaților din România și a obligat Baroul Galați să emită decizie de primire a reclamantului în acest barou cu scutire de examen și să-l înscrie  în tabloul avocaților definitivi.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că  reclamantul  a făcut dovada existenței dreptului de a fi primit în avocatură cu scutire de examen, deoarece este absolvent al facultății de drept și a profesat vreme îndelungată ca magistrat ori consilier juridic.

Impotriva  sentinței civile susmenționate a declarat recurs Uniunea Avocaților din România, care a susținut, în esență, că petentul în prezent  este pensionar cu pensie din sistemul de  stat și nu avocat pensionar, că nu a fost  înscris vreodată în tabelul avocaților din România și că nu  îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.51/1995 și de Statutul profesiei de  avocat, de a fi primit  în profesia de avocat.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de  avocat, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat potrivit prevederilor  acestei legi și a statutului profesiei.

De asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se menționează că „ potrivit  art.16 din lege dreptul de primire în profesie  se obține pe baza unui examen”, iar în textele următoare se arată modul de organizare a examenului și procedura de urmat  de  către cel care dorește  să candideze.

Este  adevărat că, prin art. 16 alin.2  lit.a și b  din Legea nr.51/1995 republicată se stabilește „poate fi  primit în profesie, cu  scutire de  examen”, titularul diplomei de doctor în drept,  precum și cel care, înainte  de solicitarea înscrierii  în profesia de  avocat a fost judecător, procuror,  notar, consilier juridic sau  jurisconsult timp de  cel puțin 10 ani.

Numai că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că doar  promovarea examenului dă nașterea dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentru  persoana aflată  într-una din situațiile prevăzute  de art. 16 alin.2 lit.a și b, legea nu stabilește un drept, ci prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără a mai fi supusă examinării, urmând  însă, ca organele de  conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă dacă  acordă sau nu solicitantului scutirea de  examen.

Astfel, prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se prevede, ca o competență a Comisiei permanente, că „acordă scutire de  examen juriștilor care    îndeplinesc condițiile cerute de prezenta lege…”, iar prin art. 63 lit. h din aceeași lege se arată, ca atribuție a Consiliului Uniunii Avocaților din România, soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen.

Totodată, prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se stabilește că toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual, urmând procedura avizării de  către barou și a acordării scutirii de examen de către  comisia permanentă.

Deci, pentru cei aflați într-una din situațiile menționate în art. 16 alin.2  din Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a constituit un drept de  a  fi primiți în profesia de avocat cu scutire de examen ci a prevăzut că există o astfel  de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă  și în final Consiliul Uniunii Avocaților din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen.

In consecință, neputându-se reține că prin respingerea cererii de a fi scutit de  examen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, acțiunea formulată de  acesta se privește ca nefondată, situație în care  recursul declarat în cauză urmează să fie admis, casată sentința atacată și pe fond respinsă acțiunea formulată de A.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

    DECIDE:

 

            Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile nr.53 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

            Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de Arhip Traian.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie  2004.