Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1580/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.

Asupra recursurilor de față;

            Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

            Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000, reclamantul M.M. a solicitat anularea actului administrativ întocmit cu nr.23.827 din 2 mai 2000 de pârâta D.G.M.P.S. Brașov și obligarea pârâtei să-i recalculeze drepturile de pensie prin recunoașterea vechimii în grupa superioară de muncă.

            Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 prin care a admis acțiunea, a anulat actul nr. 23.827 din 2 mai 2000 și a obligat pârâta D.G.M.P.S. Brașov să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în considerare a perioadelor lucrate de acesta în grupa I de muncă, în conformitate cu mențiunile din adeverința nr. 459/787/1999 emisă de Depoul CFR Brașov. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferența de pensie cu începere de la data de 1 octombrie 1999.

            Hotărând astfel, instanța de fond a avut în vedere că, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile Decretului-Lege nr. 68/1990 referitoare la persoanele și la activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă se aplică și foștilor salariați, pensionați anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, categorie din care face parte și reclamantul.

            Prin decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul declarat de reclamantul M.M., a admis recursul declarat de pârâta D.G.M.P.S. Brașov, a casat sentința nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 și pe fond, a respins acțiunea.

            Instanța de recurs a reținut că reclamantul nu s-a conformat prevederilor art. 522 din Legea nr. 3/1977, în sensul că nu a contestat actul comunicat de Oficiul de Pensii Brașov la Comisia de contestații în cadrul direcției pârâte și nu a realizat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se direct instanței de contencios administrativ.

            Împotriva acestei ultime hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, motivând că instanța de recurs a considerat în mod greșit că acțiunea a fost prematur introdusă, deoarece reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ numai în urma primirii refuzului de a i se recalcula cuantumul pensiei, iar procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 29/1990 s-a realizat prin soluționarea cererii cu privire la temeiurile de fapt și de drept.

            Prin decizia nr. 114 din 7 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, a admis recursul în anulare, a casat decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001 și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea recursului declarate de M.M. și de D.G.M.P.S. Brașov împotriva sentinței civile nr. 234/F din 7 noiembrie 2000, constatându-se că a fost greșit reținută ca întemeiată excepția de prematuritate a acțiunii în condițiile în care reclamantul s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 5 din Legea nr. 29/1990 și în art. 521 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 prin demersul său la autoritatea pârâtă, care i-a comunicat cu adresa nr.23.827 din 2 mai 2000 că nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.

            Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va lua act că reclamantul M.M. a renunțat la judecarea recursului pe care l-a formulat împotriva hotărârii instanței de fond, conform declarației date în condițiile art. 246 C. proc. civ. la acest termen.

            Recursul declarat de pârâta D.G.M.S.S. Brașov urmează a fi respins ca nefondat constatându-se că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate.

            Instanța de fond a anulat corect actul administrativ nr. 23827 din 2 mai 2000 prin care a fost vătămat dreptul reclamantului la recalcularea drepturilor de pensie corespunzător perioadelor lucrate în grupa I de muncă.

            Din adeverința nr. 459/787/1999 emisă de Depoul CFR Brașov rezultă că în perioada 22 aprilie 1943 – 1 august 1944, 1 august 1944 – 30 iunie 1947, 1 noiembrie 1948 – 1 octombrie 1951, 1 iunie 1956 – 1 martie 1958, 30 noiembrie 1958 – 1 septembrie 1962 și 1 septembrie 1962 – 1 septembrie 1984, reclamantul a lucrat în funcțiile de lăcătuș, fochist și mecanic de locomotivă, instructor depou, funcții încadrate în grupa I de muncă la poz. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990.

            Autoritatea recurentă nu a contestat aceste perioade și nici faptul că, reclamantul a lucrat în condiții deosebite concrete de muncă, iar dreptul de a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă a fost contestat numai pe considerentul că activitatea desfășurată nu a fost prevăzută într-o grupă superioară de muncă prin forma inițială a Ordinului nr. 50/1990.

            Activitățile desfășurate de reclamant au fost într-adevăr prevăzute în grupa I de muncă la poz. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990, astfel cum a fost completat cu avizele date ulterior.

            În ordinul completat s-a prevăzut însă expres că, personalul menționat la poz. 123 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în locurile de muncă și activitățile respective.

            Față de această reglementare, instanța de fond a constatat judicios că este nejustificat refuzul exprimat de recurentă prin actul nr. 23827 din 2 mai 2000 și că a fost vătămat dreptul reclamantului la recalcularea drepturilor de pensie pentru perioadele lucrate în grupa I de muncă, drepturi care i se cuvin de la 1 octombrie 1999, prima zi a lunii următoare înregistrării cererii cu actele necesare stabilirii drepturilor.

            Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.M.P.S. Brașov, a cărei calitate procesuală a fost transmisă pe parcursul judecării cauzei D.M.S.S. și respectiv, Casei Județene de Pensii Brașov.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

 

Ia act de renunțare la judecarea recursului declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

            Respinge recursul declarat de D.G.M.S.S. Brașov împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.