Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1585/2003

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 2663/CA/2002 din 5 iunie 2002, reclamanta SC M.T.I. SA Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Administrația Națională a Drumurilor – Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 163 din 30 aprilie 2002 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței cu privire la plata sumei de 271.195.624 lei reprezentând contribuție la bugetul fondului special al drumurilor publice și majorări de întârziere aferente, așa cum această sumă a fost stabilită prin procesul verbal de control nr. 2428 din 10 aprilie 2002 întocmit de Administrația Națională a Drumurilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

- În anul 1999, Fondul Proprietății de Stat a scos la vânzare acțiunile SC M.T.I. SA Satu Mare, iar în urma negocierilor directe din data de 24 februarie 1999, cu reprezentanții fondului, societatea s-a privatizat prin cumpărarea acțiunilor, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din luna iunie 1999, păstrându-și denumirea, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului și codul fiscal, anterioare privatizării;

- atât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, cât și la data preluării efective a activului și pasivului societății, în evidențele acesteia nu figurau obligații restante față de fondul special al drumurilor publice, astfel că atât pentru suma fixă de 73.588.800 lei reprezentând contribuție la acest fond, cât și pentru majorările de întârziere aferente, vinovăția nu aparține societății;

- răspunderea pentru neplata contribuției și curgerea majorărilor aparține Fondului Proprietății de Stat care, prin contractul de vânzare-cumpărare - Cap.7, pct. 7.4.1., l-a asigurat pe cumpărător că situația financiară a societății la data întocmirii documentației pentru privatizare, este exactă și corectă, fiind avizată și de organul financiar fiscal teritorial;

- obligarea societății privatizate la plata debitului constatat prin procesul verbal întocmit de Administrația Națională a Drumurilor, cauzează acesteia o daună care, de fapt, este consecința unor operațiuni financiare incorecte, existente la data încheierii contractului și care nu au fost dezvăluite la acel moment.

Prin întâmpinarea și precizările ulterioare, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a arătat că faptul că reclamanta nu se consideră în culpă pentru neplata contribuției și curgerea majorărilor, pe motivul că nu a avut cunoștință de existența debitului la data cumpărării acțiunilor, nu prezintă relevanță în ceea ce privește raporturile societății contribuabile cu titularul fondului special al drumurilor publice - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței al cărui rol este acela de a determina societatea controlată să-și achite obligațiile față de acest fond. A mai arătat că atât în situația în care Fondul Proprietății de Stat nu a prezentat în mod corect obligațiile financiare ale societății, cât și în situația în care părțile din contractul de vânzare - cumpărare nu au avut cunoștință de existența acestei obligații, reclamanta poate să-și recupereze dauna pe calea unei acțiuni separate, fie împotriva Fondului Proprietății de Stat care nu a solicitat certificatul de obligații fiscale la momentul privatizării societății, fie împotriva conducerii societății vândute.

Administrația Națională a Drumurilor - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că echipa de control care a consemnat neplata contribuției se află în subordinea Autorității Rutiere Române din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, somația de plată fiind emisă de aceasta.

În cursul soluționării cauzei, prin cerere depusă la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a Fondului Proprietății de Stat, actual – Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata debitului reprezentând contribuție și majorări de întârziere, pe motivul că la data privatizării nu a informat în legătură cu debitul restant.

Ca urmare a introducerii în cauză, potrivit încheierii de ședință din 23 septembrie 2002, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a invocat excepția netimbrării cererii, excepția neefectuării procedurii prealabile și excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că:

- potrivit clauzei nr. 7.4 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, situațiile financiare au fost întocmite în mod exact și corect, conform declarației dată de directorul general al SC M.T.I. SA Satu Mare;

- situația financiară a societății a fost întocmită de societatea însăși, prin reprezentanții acestea, iar persoanele obligate cu ținerea exactă a evidențelor financiar-contabile, respectiv, administratorii și cenzorii, aveau obligația să-i informeze corect pe acționari.

Prin sentința civilă nr. 543/CA/2002 –P din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea introdusă de SC M.T.I. SA Satu Mare, ca nefondată; a respins excepția invocată de pârâta - Administrația Națională a Drumurilor și pe cele invocate de chemata în garanție; a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

La respingerea excepțiilor invocate în cauză, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

- pârâta - Administrația Națională a Drumurilor este organul emitent al actului de control contestat și are, potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990 calitate procesuală pasivă;

- cererea de chemare în garanție a fost timbrată cu 150.000 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei timbru judiciar;

- procedura prealabilă a fost îndeplinită întrucât decizia nr. 163 din 30 aprilie 2002 a fost emisă în procedura administrativă prealabilă efectuată de reclamantă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta, prin acțiunea formulată nu a contestat existența obligației financiare ce face obiectul cauzei, ci doar culpa sa în neplata acestei obligații.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, instanța a reținut următoarele:

- chemata în garanție a avut calitatea de acționar la societatea supusă privatizării și în această calitate nu poate răspunde pentru obligațiile bugetare pe care însăși societatea nu le-a evidențiat în dosarele de prezentare a ofertei de negociere a vânzării acțiunilor către SC E. SA;

- evidența obligațiilor bugetare ale societății a fost ținută de societate în calitate de contribuabil care a făcut și plata acestor obligații, iar chemata în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în calitate de acționar nu avea competența de a ține și conduce astfel de evidențe, astfel că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta SC M.T.I. SA Satu Mare, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în scris, reclamanta a reiterat cele susținute prin acțiunea introductivă, arătând, în esență, următoarele:

- aprecierea instanței de fond cu privire la culpa societății debitoare în neplata obligației bugetare, ar fi greșită, în condițiile în care societatea nu a avut cunoștință de existența acestui debit care nu a fost evidențiat în pasivul preluat;

- respingerea cererii de chemare în garanție formulată împotriva Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului este neîntemeiată, întrucât acesta a indus în eroare cu privire la pasivul preluat de societate.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Reclamanta nu a contestat nici un moment, existența obligației financiare, așa cum aceasta a fost stabilită prin procesul verbal de control și menținută prin decizia emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

Prin acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, reclamanta a învederat faptul că la data cumpărării pachetului de acțiuni deținut de Fondul Proprietății de Stat la societatea comercială supusă privatizării, nu a avut cunoștință de existența unui debit reprezentând contribuție la fondul special al drumurilor publice, întrucât vânzătorul nu i-a prezentat situația financiară exactă și corectă a societății al cărui pasiv l-a preluat. Neavând cunoștință de existența debitului, reclamanta nu a putut împiedica curgerea majorărilor de întârziere.

În raport cu prevederile Legii nr. 118/1996, situația invocată de reclamantă, în calitatea sa de contribuabil, nu prezintă relevanță în ceea ce privește raporturile juridice de drept fiscal ale acesteia cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței care este titularul fondului special al drumurilor publice, calitate ce-i conferă acestuia competența de a aplica măsuri menite să-i determine pe contribuabili să-și achite obligațiile față de acest fond.

Cât privește pretenția reclamantei de a fi desdăunată de către cei răspunzători de neevidențierea obligației bugetare în pasivul societății supuse privatizării, aceasta nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, nefiind întrunite condițiile prevăzute la art. 1 și 10 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Pretenția reclamantei izvorăște din raporturile contractuale directe pe care aceasta, în calitate de cumpărător le-a avut cu Fondul Proprietății de Stat în calitate de vânzător - deținător al pachetului majoritar de acțiuni al societății supuse privatizării, astfel că orice litigii în legătură cu nerespectarea de către una din părțile contractante a unor obligații privind informarea corectă a cumpărătorului asupra pasivului societății supuse privatizării, sunt de competența instanțelor de drept comun.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de SC M.T.I. SA Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 543/CA/2002 – P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 aprilie 2003.