Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 2858/CA/2000 din 30 iunie 2000, reclamanții C.I. și G.R. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Alimentației și SC V.” SA Săcădat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor – Seria MO7 nr. 2406, emis la data de 13 decembrie 1999, de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC V. SA, localitatea Săcădat, județul Bihor, întrucât o parte din suprafața de 28.296 mp teren atribuită acestei societăți, aparține reclamanților, cărora le-a fost încălcat astfel dreptul lor de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
- Ministerul Agriculturii și Alimentației a atestat în favoarea SC V. SA, dreptul de proprietate asupra a 28.296 mp teren din care, în fapt, 5476 mp sunt înscriși în C.F. 831 – Săcădat, iar 22.820 mp sunt înscriși în C.F. 621 – Săcădat, care a aparținut antecesorilor reclamanților;
- pe suprafața de 22.820 mp din C.F. 621 se găsesc trei construcții care au fost realizate de antecesorii reclamanților, anterior anului 1951, când au fost prealuate abuziv de stat și opt construcții realizate ulterior anului 1951, de către I.A.S. – ferma 5, actuala SC V. SA;
- pentru cele 3 construcții realizate de antecesorii lor și pentru terenurile aferente acestora, curte și grădină, cu suprafața de 7315 mp, reclamanții se află în proces de revendicare, din anul 1996, la acel moment, cauza aflându-se în apel;
-documentația întocmită de SC V. SA abundă în inexactități și ilegalități, care au indus în eroare organele competente, în avizarea documentației; astfel, în procesul-verbal privind delimitarea incintei, societatea pârâtă nu a menționat că are ca vecin pe C.I., adică pe reclamant, deși i-a lucrat acestuia, în arendă, o suprafață de 10 ha teren. asupra căruia a devenit proprietar în baza Legii nr. 18/1991, suprafață care se include și în top 2073, după cum rezultă din adeverința nr. 620 din 10 octombrie 1995, eliberată de Primăria Săcădat;
- societatea pârâtă a întocmit prin SC F.C. SRL Oradea, o schiță de demembrare, fără acordul reclamanților-moștenitori ai proprietarilor tabulari, trecând ca făcând parte din C.F. 831, șapte numere top, deși, în realitate, din această carte funciară fac parte numai două numere, restul fiind înscrise în C.F. 621, proprietatea antecesorilor reclamanților;
- SC V. SA a tranșat rezolvarea situației judiciare a terenurilor, prin sentința civilă nr. 2671 din 13 martie 1998 a Judecătoriei Oradea, învestită cu formă executorie, care se referă la 28.296 mp în C.F. 831 deși în incinta societății sunt numai 5476 mp, restul fiind teren arabi, care nu se include în incintă;
- încă de la înființare, societatea pârâtă a acționat abuziv, ocupând spațiu de incintă după bunul său plac, făcând dezmembrări și modificări la Cartea funciară, deși, în realitate, este doar deținătoarea unor terenuri și construcții preluate în anul 1951, fătă titlu, de la adevărații proprietari.
Acțiunea reclamanților nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Agriculturii și Alimentației a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a curții de apel în soluționarea cauzei, motivând că din momentul intabulării în Registrul de transcripțiuni, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a devenit un act civil de proprietate opozabil erga omnes și a intrat în circuitul civil cu toate efectele legale.
În ședința publică din 9 octombrie 2000, reprezentantul pârâtei SC V. SA a invocat aceeași excepție pe care a ridicat-o Ministerul Agriculturii și Alimentației, la care a mai adăugat și lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Reclamanții au solicitat respingerea ambelor excepții, ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 122/CA/2000 – P din 27 noiembrie 2000, instanța sesizată, Curtea de Apel Oradea s-a pronunțat atât cu privire la excepțiile ridicate, cât și cu privire la fondul cauzei, după cum urmează: a respins excepția de necompetență materială și teritorială; a respins acțiunea reclamanților C.I. și G.R.; a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei SC V. SA Săcădat, suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția de necompetență materială a curții de apel în soluționarea cauzei, instanța a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este un act administrativ, emis în baza H.G. nr. 834/1991, iar pentru modificarea sau desființarea acestuia, nu este prevăzută o procedură specială, astfel că nu poate fi exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ.
Cu privire la competența teritorială, instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, competența soluționării acțiunii formulate în baza art. 1 din această lege, revine instanței competente material, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
În consecință, instanța a apreciat că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990, competența materială și teritorială în soluționarea cauzei ,îi revine acesteia.
În ceea ce privește fondul cauzei și calitatea procesuală activă a reclamanților, instanța a reținut următoarele:
- prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis la data de 13 decembrie 1999, Ministerul Agriculturii și Alimentației a atestat dreptul de proprietate exclusivă a pârâtei SC V. SA Săcădat, asupra terenului în suprafață de 28.296 mp pe baza documentației întocmită conform normativelor legale în materie, respectiv H.G. nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992, documentație ce cuprinde și titlul asupra terenului, respectiv sentința civilă nr. 2671/1999 a Judecătoriei Oradea, precum și planul și schița anexată la titlu;
- în reglementarea art. 4 lit. a) din Criteriile nr. 2665/1992, sentința nr. 2671/1999 a Judecătoriei Oradea constituie titlu care atestă că suprafața de 28.296 mp teren înscris în C.F. 831 Săcădat, se află în administrarea reclamantei;
- din planul de situație și schița de orientare depuse la dosar, rezultă că terenul în litigiu este necesar desfășurării activității societății pârâte și este repartizat astfel: 5809 mp suprafață construită; 310 mp suprafață aferentă rețelelor; 18.935 mp suprafață aferentă căilor de transport; 3242 mp suprafață liberă;
- reclamanții nu au depus la dosar, titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, emis în baza Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare și nici pe cel asupra construcțiilor, emis în baza Legii nr. 112/1995;
-sentința civilă nr. 204/2000 a Judecătoriei Oradea nu este definitivă și irevocabilă și privește imobilul înscris în C.F. 621 Săcădat, or, terenul din certificatul de atestare contestat, este înscris în C.F. 831 Săcădat, iar susținerile reclamanților, cum că numai suprafața de 5476 mp teren din certificat este înscrisă în C.F. 831 Săcădat, restul de 22.820 mp fiind înscrisă în C.F. 621 Săcădat, nu au fost dovedite cu nici un act, reclamanții opunându-se la efectuarea unei expertize topografice, apreciată de instanță ca fiind utilă pentru verificarea susținerilor reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenții au arătat că:
- instanța de fond nu a ținut seama de faptul că delimitarea incintei societății pârâte s-a făcut cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, fără prezența și acordul vecinilor care, la nord și vest,sunt chiar recurenții, cărora li s-a restituit, în baza Legii nr. 18/1991, proprietatea antecesorilor lor, de 10 ha care este nr. top 2073 din C.F. 621 Săcădat, după cum reiese din adeverința nr. 620/1995;
- nedepunerea titlului de proprietate solicitat de instanța de fond a fost determinată de împrejurarea că nu s-a terminat soluționarea dosarului nr. 6333/R/1999, în care în primă instanță s-a pronunțat sentința civilă nr. 204/2000 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare a recurenților, privind trei clădiri contruite de antecesorii acestora și care, în mod arbitrar, au fost incluse în patrimoniul societății pârâte;
- au identificat patru acte ce sunt concordante și un al cincilea care este discordant (o schiță de orientare și dezmembrare), întrucât 5 numere top în cartea funciară indicată de executantul schiței, nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat, unde proprietarii tabulari sunt antecesorii recurenților. În legătură cu acest aspect, recurenții au precizat că primele 4 documente ce sunt concordante, se regăsesc și în sentința civilă definitivă nr. 2671/1998, care nu cuprinde și cele 5 numere neconcordante, ce nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat.
În cursul soluționării cererii de recurs formulată în cauza de față, recurenții au depus un act nou, respectiv, sentința nr. 10625 din 15 noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.I., în nume propriu și în calitate de moștenitor al reclamantei decedate, G.R., împotriva pârâților SC V. SA Săcădar și SC F.C. SRL Oradea și în consecință: s-a constatat nulitatea parțială a schiței de dezmembrare nr. 1685 din martie 1996, executată de pârâta SC F.C. SRL, pentru beneficiara pârâtă SC V. SA, cu privire la numerele topografice 2078, 2079/1, 2079/3, 2073, 2074, aparținând C.F. 621 Săcădat; s-a respins capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare de Carte funciară, cu motivarea că potrivit încheierii nr. 18.860/1999, dreptul de proprietate al pârâtei SC V. SA a fost intabulat pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 2406 din 13 decembrie 1999, eliberat conform schiței de dezmembrare și pe baza sentinței nr. 2671/1998 a Judecătoriei Oradea.
Instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, constatând că instanța de fond nu a avut în vedere, la data pronunțării, și sentința civilă nr. 10625/2001 a Judecătoriei Oradea, act de natură a influența soluția în cauza de față, a apreciat că este necesar ca instanța de fond să se pronunțe și în raport cu acest act nou și, în consecință, a admis recursul declarat de C.I., în nume propriu și în calitate de moștenitor testamentar al reclamantei G.R., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. aceleiași instanțe.
Procedând la rejudecarea cauzei, conform îndrumărilor din decizia instanței de recurs, Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 558/CA/2002 din 28 octombrie 2002, a admis acțiunea reclamantului C.I., în nume propriu și continuator al acțiunii introduse de G.R.; a anulat în parte certificatul de atestare a drepturilor de proprietate seria MO7 nr. 2406 din 13 decembrie 1999, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu privire la nr. top 1078, 2079/1, 2079/3, 2073/1 și 2074/1, toate transcrise din C.F. 621 Săcădat, în urma dezmembrării și înscrise în C.F. nou înființată, 1510 Săcădat; a obligat-o pe pârâta SC V. Săcădat să plătească reclamantului 1.500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
- proprietatea avută în vedere la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, constă în imobilele cu nr. top 2078, în suprafață de 2500 mp; nr. top 2079/1, în suprafață de 4809 mp; nr. top 2079/3, în suprafață de 3237mp; nr. top 2079/4,,în suprafață de 1003 mp; toate acestea fiind topografice nedezmembrate și trecute ca fiind înscrise în C.F. 831;
- în favoarea societății pârâte s-a mai atestat dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou format 2073/1, în suprafață de 11.442 mp, prin dezmembrarea nr. top 2073; asupra parcelei 2074/1, în suprafață de 832 mp, prin dezmembrarea nr. top 2074 și asupra parcelei cu nr. top nou 2080/1, prin demembrarea parcelei 2080;
- din schița care a stat la baza emiterii actului atacat, rezultă că topograficele dezmembrate sunt înscrise în C.F. 831;
-din copia cărților funciare rezultă că numai nr. top 2080 și 2079/4 se află înscrise în C.F. 831, ca fiind proprietatea statului, restul parcelelor sunt înscrise în C.F. 621 Săcădat și sunt proprietatea lui G.I. și I.G., căsătorită C. și a lui O.M. căsătorită G., antecesoriii reclamanților;
- schița de dezmembrare este defectuoasă, întrucât nu s-a făcut o cercetare cu privire la stabilirea și proveniența parcelelor, astfel că toate parcelele au fost considerate proprietate de stat, când, în realitate, numai două topografice sunt înscrise în C.F. 831, ca fiind proprietatea statului, așa cum, s-a reținut și prin sentința civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă, care a constatat nulitatea parțială a schiței de dezmembrare, cu privire la topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat;
- actul administrativ atacat, nemaiavând la bază o lucrare de sprecialitate topografică, se impune anularea acestuia pentru topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC V. SA, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea legii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susținut că:
- instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, fără să țină seama de faptul că la data apariției Legii nr. 15/1990, atât terenurile, cât și clădirile se aflau în administrarea societății, proprietar fiind statul, ca și în cazul fostelor întreprinderi agricole de stat, iar potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia;
-prin actul emis de ministerul de resort, în temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a certificat dreptul de proprietate al societății, așa cum acesta a fost consfințit prin legea sus-menționată.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Din reglementarea art. 20 alin. (2) al Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat, în societăți comerciale pe acțiuni și regii autonome, rezultă pe deplin că bunurile din patrimoniul societăților comerciale înființate ca urmare a reorganizării unităților economice, cum este și cazul societății pârâte, sunt proprietatea acestora.
Până la apariția Legii nr. 15/1990, bunurile de natura celor care fac obiectul cauzei, aparținând statului, au fost date în administrarea operativă directă a unităților economice de stat, respectiv întreprinderilor agricole de stat, făcând parte din patrimoniul acestora.
Prin sentința atacată nu se contestă faptul că emiterea de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO7 nr. 2406, s-a făcut în baza H.G. nr. 834/1991, dată în aplicarea reglementării Legii nr. 15/1990, ci se contestă valabilitatea schiței de dezmembrare nr. 1685 din 4 martie 1996, în sensul că la îmtocmirea acesteia, toate parcelele au fost considerate proprietate de stat, deși în C.F. 831 Săcădat, numai două topografice sunt înscrise, ca fiind proprietatea statului, situație reținută și prin sentința civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă.
În condițiile în care în extrasul de C.F. nr. 831 Săcădat sunt înscrise două topografice, respectiv 2079/4 și 2080, ca fiind proprietatea statului român (cu titlu de expropriere), iar societatea pârâtă nu a făcut dovada trecerii în administrarea sa operativă directă, anterior Legii nr. 15/1990, a imobilelor cu numerele topografice 1078, 2079/1, 2079/3, 2073/1 și 2074/1, transcrise din C.F. 621 și înscrise în C.F. nou înființată – 1510 Săcădat, se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis în favoarea societății pârâte, în partea privind topograficele menționate.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de SC V. SA Săcădat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC V. SA localitatea Săcădat, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 558/CA/2002 – P din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.