Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1591/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 19 august 2002, reclamanta T.S. a chemat în judecată Ministerul Turismului și Sportului și B.T.T. SA, solicitând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M15 nr. 0033 din 12 august 1996, pentru suprafața de 3.730 mp teren, precum și obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că suprafața de teren solicitată face parte din terenul de 5329 mp situat în satul Costinești, cumpărat de părinții săi în 1947, cu act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 1037 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea ca tardiv formulată, reținând pentru această incidență dispozițiile art .5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T.S., care a susținut. în esență. că actul contestat nu i-a fost adus la cunoștință, așa cum cer dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și că a aflat de el cu totul întâmplător, în luna iulie 2002.

Recursul nu este fondat.

În sensul dispozițiilor art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, obligativitatea comunicării actului administrativ există numai în raport cu persoanele, fizice sau juridice, cărora aceasta li se adresează.

Ca atare, față de terți, termenul de un an, urmează a fi considerat din momentul în care aceștia au luat cunoștință, într-o formă sau alta.

Cum reclamanta se află în poziția de terț, față de certificatul de atestare contestat, obligația comunicării față de aceasta nu există și ca atare, corect Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a apreciat termenul de un an, din momentul îndeplinirii formelor de publicitate, respectiv al transcrierii.

De altfel, din probele administrate, rezultă că în fapt, reclamanta a cunoscut în mod cert despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 15 nr. 0033/1996, încă din ianuarie 2001, când a notificat B.T.T. SA București, în legătură cu restituirea diferenței de teren, situație confirmată ulterior și de împuternicirea dată lui P.P., la 17 mai 2002, de reprezentare în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, având ca obiect anularea aceluiași certificat de atestare a dreptului de proprietate.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de T.S., împotriva sentinței civile nr. 1037 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.