Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7 din 30 ianuarie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Aiud și a anulat procesul-verbal nr. 401564 din 19 septembrie 2001 și decizia nr. 1794 din 5 noiembrie 2001, acte întocmite de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba și Ministerul Finanțelor Publice.
Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de pârâți au fost admise prin decizia nr. 3599 din 22 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ. Instanța de recurs a casat sentința criticată și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Aiud.
Împotriva deciziei nr. 3599 din 22 noiembrie 2002, Primăria municipiului Aiud a formulat la data de 11 decembrie 2002, contestație în anulare, solicitând anularea deciziei, rejudecarea recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba și de Ministerul Finanțelor Publice și respingerea recursurilor, ca nefondate.
Contestatoarea a susținut că decizia instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 169 din O.G. nr. 61/2002, potrivit cărora se anulează sumele reprezentând T.V.A. datorate de autoritățile administrației publice locale, care până la 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, inclusiv majorările și penalitățile de întârziere aferente. Contestatoarea a învederat că deși acest act normativ nu a fost invocat în apărarea sa, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este obligată să le pună în dezbatarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea nu a indicat cauza juridică a cererii sale, iar neaplicarea de către instanța de recurs a unui act normativ care nu a fost invocat de părțile în litigiu, nu reprezintă o cauză de contestație în anulare, specifică deciziilor date în recurs și reglementată prin art. 318 C. proc. civ. Cazurile de contestație în anulare fiind enumerate limitativ, această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată pentru alte motive și dispozițiile legii nu pot fi interpretate extensiv.
Susținerea contestatoarei că, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs avea obligația să pună în discuția părților, incidența în cauză a prevederilor O.G. nr. 61/2002, este nefondată, întrucât omisiunea cercetării unui motiv de casare se referă numai la motivele de casare invocate de recurenți și nu la acelea pe care instanța le poate cerceta din oficiu.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii judecătorești irevocabile criticate, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Primăria municipiului Aiud, împotriva deciziei civile nr. 3599 din 22 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.