Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1606/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 noiembrie 2001, SC C. SA Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și D.G.F.P. Mehedinți anularea deciziei nr. 1714 din 25 octombrie 2001, a dispoziției nr. 46 din 25 octombrie 2000, a hotărârii nr. 8 din 11 septembrie 2000 și a notei de constatare nr. 15667 din 24 august 2000, ca nelegale și netemeinice și obligarea pârâtelor la acordarea cotei zero la T.V.A. la mărfurile exportate cu facturile ce fac obiectul acestor acte, precum și la restituirea sumei de 40.553.460 lei reprezentând taxe de timbru achitate în procedura administrativ-jurisdicțională.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma controlului efectuat ca urmare a cererii de rambursare T.V.A., organele de control au constatat greșit că în cazul anumitor exporturi aferente lunilor ianuarie - iunie 2000 realizate prin comisionari, nu a respectat prevederile O.U.G.nr. 17/2000 și a pct. 9.9 din H.G. nr. 401/2000, referitoare la ‚încasarea în valută a exporturilor, deși încasarea s-a realizat prin procese verbale de compensare în lei între SC C. SA și comisionari și s-au prezentat documente emise de băncile comisionarilor autorizate de Banca Națională a României din care rezultă că s-a încasat de către comisionari, în valută, contravaloarea facturilor ce fac obiectul litigiului, astfel încât s-a stabilit nelegal să nu i se restituie T.V.A. în sumă de 1.330.298.468 lei și i s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 739.432.272 lei.

Reclamanta a mai arătat că a formulat obiecțiuni împotriva acestei măsuri, iar prin hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 2000 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Drobeta Turnu Severin s-au respins ca netemeinice obiecțiunile referitoare la suma de 1.330.298.468 lei reprezentând T.V.A. colectat aferent facturilor pentru export din lunile ianuarie - februarie 2000 a căror contravaloare, în valută nu a fost încasată și s-au admis parțial obiecțiunile pentru suma de 21.483.529 lei, soluție menținută greșit atât prin dispoziția nr. 46 din 25 octombrie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Mehedinți, cât și prin decizia nr. 1714/25 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, în baza unor motive diferite și fără a fi avute în vedere precizările nr. 169180 din 24 ianuarie 2001, comunicate direcțiilor județene de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Politică și Legislația Fiscală, privind aplicarea unitară a prevederilor legale cu privire la cota zero T.V.A. în cazul exporturilor efectuate prin comisionar.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 28 din 22 februarie 2002, a admis acțiunea reclamantei, a anulat nota de constatare nr. 156667 din 24 august 2000 și decizia nr. 1714 din 25 octombrie 2001, exonerând pe reclamantă de la plata sumei de 1.351.781.997 lei reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere aferente și a dispus restituirea acestor sume și a taxei de timbru de 40.6553.460 lei, reținând, în esență, că la data efectuării exportului dispozițiile legale în vigoare nu distingeau cu privire la titularul contului în care se încasează valuta (producător sau comisionar), în acest sens fiind și adresa nr. 260.180/2001.

S-a mai reținut că din actele dosarului rezultă că reclamanta a exportat produse prin comisionari și că aceștia i-au transmis documente din care rezultă că a fost încasată în valută contravaloarea bunurilor exportate în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mehedinți și Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

 Motivele de recurs formulate în cauză se referă, în speță, la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 17 lit. b) pct. a din O.U.G.nr. 215/1999 de către instanța de fond, precum și la faptul că aceasta nu a avut în vedere apărările pârâților, în principal cele referitoare la titularul contului la care se referă și la adresa nr. 260180/24 ianuarie 2001.

Totodată, critica vizează și lipsa de rol activ a instanței de fond în sensul că a acceptat teza legalității unor compensări a valutei cu lei, fără măcar a solicita reclamantei prezentarea contractului încheiat între comitent și comisionar (în care se prevede obligativitatea plății în valută a bunurilor exportate).

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, iar în scopul pronunțării unei hotărâri temeinicie și legale ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Totodată, conform art. 10 din Legea nr. 29/1990 instanța poate cere autorității al cărei act se atacă întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 11 din aceeași lege instanța este competentă a se pronunța și asupra legalității actelor care au stat la baza emiterii actului atacat.

În cauză, se constată, pe de o parte, că instanța de fond a anulat nu numai decizia Ministerului Finanțelor Publice, dar și actul de control care nici nu se află depus la dosar. De altfel, nu au fost depuse la dosarul cauzei nici hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 2000 a Administrației Finanțelor Publice și nici dispoziția nr. 46 din 25 octombrie 2000 a D.G.F.P. Mehedinți.

Nu s-au solicitat actele respective în condițiile în care chiar reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 8/2000 i s-au admis în parte obiecțiunile și mai mult, instanța de fond a anulat actul de control și cu privire la suma respectivă.

Pe de altă parte, de la 1 ianuarie 2000 au intrat în vigoare dispozițiile O.U.G.nr. 215/1999 care prin dispozițiile art. 17 lit. b) pct. a prevede că exportul de bunuri, efectuat de agenți economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, beneficiază de cota 0 la T.V.A., dispoziții incidente pricinii în raport cu perioada efectuării exportului supus controlului (ianuarie – februarie 2000).

În cauză, se constată că, deși instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.nr. 215/1999, totuși, în argumentarea privind interpretarea dispozițiilor acestora nu numai că nu a făcut referire la H.G. nr. 336/1999 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 512/1998 dar, mai mult face trimitere la adresa nr. 260180/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, fără a avea însă în vedere că aceasta a fost emisă după intrarea în vigoare a O.U.G.nr. 17/2000 și a H.G. nr. 401/2000 și fără a verifica dacă este emisă în condiții legale (de către autoritatea competentă, cu respectarea ierarhiei și forței juridice a actelor normative, cu respectarea principiului neretroactivității, etc.).

Totodată, se constată că instanța de fond nu a avut în vedere nici apărările pârâților formulate prin întâmpinarea depusă, nefiind îndeplinite deci condițiile art. 261 C. proc. civ.

Prin urmare, constatându-se că instanța de fond nu a procedat corect și fiind necesară suplimentarea probatoriului administrat în cauză (toate actele organelor fiscale la care se referă acțiunea, contractul încheiat între comitent și comisionar, acte bancare, acte privind realitatea și legalitatea compensării, etc.), se va admite recursul , se va casa sentința atacată (ca nelegală și netemeinică) și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentantele sale în teritoriu D.G.F.P. Mehedinți și Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 28 din 22 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.