Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1607/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 109 din 30 aprilie 2002, a admis acțiunea formulată de A.E., a anulat decizia nr. 19 din 31 mai 2001, emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și pe cale de consecință, a obligat pârâta să elibereze o nouă decizie, prin care să stabilească pe seama reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a reținut că decizia prin care Casa Județeană de Pensii Arad a respins cererea reclamantului, privind stabilirea drepturilor prevăzute de lege, este nelegală, întrucât acesta, în perioada ianuarie 1941 - decembrie 1945, s-a aflat în refugiu, fiind strămutat din Parohia Martihaz, unde tatăl său A.G. era preot, în Parohia Tămașda și apoi în Parohia Olcea, județul Bihor.

Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Arad, susținând, în esență, că reclamantul nu a dovedit strămutarea sa, din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru a beneficia de prevederile legii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2000, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Or, din actele dosarului, respectiv adeverința nr. C/465 din 23 martie 2001, emisă de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale și adeverința nr. 47 din 29 martie 2001, eliberată de Protopopiatul Ortodox Român Tinca, rezultă că în luna ianuarie 1941, preotul A.G., împreună cu 3 membri de familie, printre care și reclamantul, au fost strămutați din Parohia Martihaz, în Parohia Tămașda și apoi în Parohia Olcea, unde au stat până în decembrie 1945.

Așadar, pentru perioada ianuarie 1941 - 6 martie 1945, reclamantul are statutul de strămutat și beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/1999.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad, împotriva sentinței civile nr. 109/PI/CA din 30 aprilie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.