S-a luat în examinare recursul declarat de S.L. împotriva sentinței civile nr.488 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul de Interne prin consilierul juridic B.A., lipsind recurentul reclamant S.L.
Procedura completă.
S-a referit de către magistratul asistent că prin notele depuse la 2 aprilie 2003 recurentul S.L. a invocat excepția necompetenței instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului de față și a solicitat declinarea la Curtea de Apel București, Secția conflicte de muncă.
Consilierul juridic B.A. a susținut că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Cluj, fiind atacat ordinul emis de ministrul de interne, de trecere în rezervă a recurentului reclamant.
Având cuvântul cu privire la recurs a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.488/2002 pronunțată la data de 12 noiembrie 2002 în dosarul nr.4782/2002 Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul S.L. împotriva Ministerului de Interne pentru anularea Ordinului nr.11/01305 emis la data de 30 aprilie 1997 de conducerea acestui minister și obligarea la plata de daune materiale.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că există autoritate de lucru judecat, o cerere identică fiind soluționată prin sentința civilă nr.402 din 28 noiembrie 2000 pronunțată de aceeași instanță, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr.3015 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Secția contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, invocând prevederile art.304 pct.3 și 4 din C. proc. civ., susținând, deci, că instanța de fond a încălcat competența altei instanțe și, respectiv a depășit atribuțiile puterii judecătorești, neținând cont de cererea de strămutare a dosarului.
În cererea ulterioară depusă la dosar, recurentul și-a precizat primul motiv de recurs susținând că soluționarea cauzei în primă instanță aparține Curții de Apel București, Secția pentru conflicte de muncă.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat că obiectul cauzei soluționate de Curtea de Apel îl constituie cererea de anulare a Ordinului nr.11/01305 din 30 aprilie 1997 prin care Ministerul de Interne a dispus trecerea în rezervă a recurentului reclamant, acest ordin constituind un act administrativ emis de un organ central al administrației publice.
Or, în conformitate cu prevederile art.3 pct.1 din Codul de proc. civ., curțile de apel sunt instanțele care soluționează procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, astfel că primul motiv invocat nu este întemeiat.
Nici al doilea motiv nu este întemeiat, Curtea de Apel soluționând cauza în primă instanță în conformitate și în limitele prevederilor Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
În ceea ce privește referirea la o cerere de strămutare a judecării dosarului nr.782/2002, recurentul nu a probat că s-ar fi dispus o astfel de măsură, iar la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, la numărul indicat 4594/2002 nu există nici o înregistrare.
Astfel fiind, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.L. împotriva sentinței civile nr.488/2002 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.