Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 12572/CA din 29 martie 2002, reclamanta A.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 80 din 11 martie 2002 și obligarea acestei pârâte, să îi recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a motivat acțiunea, în sensul că părinții săi au fost strămutați, expulzați în septembrie 1940, conform dovezilor făcute în cauză. În această perioadă și anume, în anul 1943, s-a născut reclamanta și deci, a fost supusă aceluiași regim aplicat expulzaților.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 256/CA/2000 – P, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 80/2002, emisă de pârâtă și în fond, a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor acordate prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost deportați, strămutați, expulzați, au fost supuși aceluiași regim de persecuție pe motive etnice sau politice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate, nefiind ea strămutată, ci părinții săi, că astfel instanța a aplicat greșit legea.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 189/2000 s-au acordat unele drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, fiind stabilite și care anume persoane pot beneficia de aceste drepturi, conform art. 1 din lege.
Prin Legea nr. 526/2002, art. 1 lit c) a fost modificat și a căpătat un nou conținut și anume„ a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Reclamanta a dovedit că părinții săi au fost expulzați în septembrie 1940, din satul Doisig, în comuna Sîmbăta, localitate în care a fost născută și reclamanta, la 11 mai 1943.
Curtea constată că instanța de fond în mod justificat a reținut că și copiii născuți în localitatea în care au fost strămutați părinți, au același statut ca părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice în perioada strămutării și sunt îndreptățiți să fie beneficiari ai drepturilor reparatorii, acordate prin Legea nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse, recursul se constată a fi nefondat și pe cale de consecință, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 256/CA/2002 – P din 13 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.