Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1619/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 decembrie 2000 reclamanta C.M. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Constanța (în prezent Casa Județeană de Pensii Constanța), solicitând anularea pe motiv de nelegalitate a deciziei nr. 221498 din 31 august 2000 prin care pârâta i-a diminuat pensia stabilită în anul 1999 cu aproximativ 400.000 lei și obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute din pensia sa.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 154/CA din 14 noiembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia de revizuire nr. 221498 din 31 august 2000 și a obligat pârâta la plata sumei de 5.146.445 lei, către reclamantă.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că pensia stabilită inițial, prin decizia nr. 221498 din 24 august 1999 este cea corectă, iar decizia prin care aceasta a fost revizuită și diminuată nu are suport legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susține că instanța de fond nu a avut în vedere că prin prima decizie nu a fost dedusă suma de 2.825 lei din baza de calcul conform H.G. nr. 219/1991 și nici faptul că suma reținută în baza deciziei de revizuire atacate este tocmai diferența rezultată ca urmare a acestei deduceri, situație neclarificată prin expertiza efectuată în cauză.

Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că prin decizia nr. 221498 din 24 august 1999 cuantumul pensiei este apreciat de expert ca fiind cel mai apropiat de prevederile actelor normative în vigoare la data emiterii acesteia, fiind în concordanță cu motivația și spiritul H.G. nr. 565/1996, cât și o altor norme prin care se vizau măsuri de protecție socială, dar și faptul că față de decizia inițială, expertiza a recalculat erorile din baza de calcul a acesteia stabilind niveluri superioare  dar apropiate ca valoare.

În aceste condiții, pentru corecta soluționare a cauzei se consideră că era necesară admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de pârâtă și suplimentarea acesteia prin verificarea tuturor aspectelor rezultate din obiecțiunile respective.

Totodată, se constată că în mod greșit instanța de fond a considerat că obiecțiunile pârâtei nu pot fi încuviințate datorită modalității de formulare a acestora întrucât, conform dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Neprocedând în sensul mai sus arătat se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, recursul fiind fondat.

Prin urmare, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, în baza art. 725 alin. (2) teza a II-a și art. 2 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalului Constanța.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 154/CA din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.