Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 162/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

           Prin procesul verbal de constatare nr.307/1997 al Direcției Controlului Financiar Caraș-Severin, prin Nota de prezentare nr.319/ 1997 și prin Nota de valorificare aferentă, acte încheiate de S.C. „A.” SA Caraș-Severin, s-a constatat că directorul societății, S.G. și contabilul-șef, V.M., s-au făcut vinovați de producerea unor pagube.

            Parchetul Financiar al județului Caraș-Severin a sesizat Colegiul jurisdicțional Caraș-Severin solicitând obligarea sus-numiților la 182.801.700 lei despăgubiri civile către S.C. „A.” SA și la 130.004.000 lei către bugetul statului.

            Prin sentința nr.10/2000 a Colegiului jurisdicțional Caraș-Severin a fost admis în parte actul de sesizare al Procurorului financiar nr.105/ 40D/1998 și s-a dispus:

                        1. Obligarea S.C. „A.” SA la plata sumei de 11.182.704 lei T.V.A. plus majorări de întârziere de 0,3% de la 6.05.1997 până la achitare față de bugetul de stat;

            2. Obligarea S.C. „A.” SA Caraș-Severin la plata sumei de 17.325.000 lei reprezentând credite neperformante preluate la datoria publică și a dobânzilor și a dobânzilor de 48% de la data de 1.01.1994 și până la achitare față de bugetul de stat;

            3. Obligarea în solidar a părților S.G. și V.M. la plata sumei de 46.884.900 lei reprezentând diferență de preț la mijloace fixe vândute și a dobânzilor de 48% de la data de 6.05.1997 și până la achitare față de S.C. „A.” SA Caraș-Severin.

            4. S-a respins actul de sesizare față de pârâții M.A., T.I. și C.P., pentru plata aceleiași sume față de societate;

            5. S-a dispus virarea de către S.C. „A.” SA Caraș-Severin a sumei de 20.256.702 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată și majorărilor de întârziere de 0,3% de la data de 6.05.1997 și până la achitare față de bugetul de stat;

            6. S-a constatat recuperată suma de 32.081.744 lei în perioada 3.06.1997 – 30.11.1998;

            7. Au fost exonerați de plată pârâții S.G. și V.M. pentru plata aceleiași sume față de societate;

            8. Obligarea pârâtului S.G. la plata sumei de 38.688.383 lei reprezentând venituri din închirieri de mijloace de transport față de S.C. „A.” SA Caraș-Severin;

            9. S-a constatat că pentru suma de 30.723.591 lei există titluri executorii definitive, aflate în curs de executare;

            10. Obligarea pârâtului S.G. la plata sumei de 3.134.696 lei față de aceeași societate;

            11. S-a constatat recuperată suma în perioada iunie – noiembrie 1997;

           12. Obligarea în solidar a pârâților S.G. și V.M. la plata sumei de 33.694.236 lei reprezentând plăți nelegale și a dobânzilor  de 48% de la data de 6.05.1997 și până la achitare, față de societate;

            13. S-au menținut măsurile asiguratorii instituite față de S.G. prin procesul verbal de sechestru asigurator nr.1 din 5.04.1999 al Administrației Financiare a municipiului Reșița;

            14. S-a anulat procesul-verbal de sechestru nr.2 din 5.04.1999 al aceleiași instituții față de Miclău Aurel, procesul-verbal nr.5 din 29.03.1999 al Circumscripției Financiare Oravița pentru Timișan Ion și procesul verbal nr.725 din 28.03.1999 al Circumscripției Financiare Bocșa pentru Cospenda Petru;

            15. S.C. „A.” SA a fost obligată la plata sumei de 50.000 lei cheltuieli de judecată față de stat;

            16. S.G. și V.M. au fost obligați, fiecare, la câte 40.000 lei cheltuieli de judecată față de stat.

            Colegiul jurisdicțional a avut în vedere actele de control, susținerile părților, raportul de expertiză efectuat în cauză și actele contabile depuse la dosar.

           Împotriva acestei sentințe au declarat recurs jurisdicțional S.G. și V.M., solicitând exonerarea de răspundere pentru toate sumele menționate la pct.3, 7 și pentru S.G. la punctele 5 și 6 din sentință.

            Prin decizia nr.433/2000 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, a fost respins ca nefondat recursul jurisdicțional reținându-se că sentința este legală și temeinică.

            Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.G. și V.M. solicitând exonerarea totală de răspundere.

            În motivarea recursului s-a arătat că recurenții nu sunt vinovați de producerea prejudiciului pentru vânzarea a 10 autovehicule de transport marfă, astfel cum a  reținut și raportul de expertiză efectuat în cauză; suma de 33.694.236 lei a fost recuperată integral, conform adresei nr. 137/2000 depusă în dosarul Curții de Conturi, închirierea celor 15 autovehicule a fost efectuată legal, astfel încât nu există prejudiciu, care oricum este recuperat.

            Verificând cauza în funcție de recursul formulat, Curtea reține că acesta nu este fondat.

           Referitor la pct.3 din sentință, se constată că în perioada 1994 – 1997 au fost vândute 10 autovehicule de transport marfă în mod nelegal, fără aprobare A.G.A., fără raport de evaluare, fără organizare de licitații în mod legal, sub valoarea minimă de vânzare.

            Instanțele Curții de Conturi au înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză contabilă, care a ignorat constatările organului de control. De altfel, recurenții au semnat anexa nr.5/1 a actului de control și numai în timpul procesului și-au formulat diverse apărări. Declarațiile sunt contradictorii atât între cei doi recurenți cât și față de ceilalți pârâți.

            Din coroborarea probelor, rezultă că sunt reale concluziile actului de control.

                        Referitor la pct.7 din sentință nu se poate reține recuperarea sumei de 33.694.236 lei, recurenții nedepunând dovezi certe în acest sens.

            În ce privește pct.5 din sentință – suma de 38.688.383 lei reprezintă venituri din închirieri de mijloace de transport în mod nelegal.

            Recurentul S.G. susține că suma este recuperată însă nu a administrat probe în acest sens.

            Actul nr.137/2000 aflat în dosarul Curții de Conturi, invocat de recurenți, nu reprezintă dovada certă a achitării prejudiciilor, fiind o simplă adresă semnată de însuși recurentul S.G., cu afirmații generice și fără indicarea și atașarea actelor doveditoare.

            Pentru considerentele expuse, reținând că recurenții nu au făcut dovada susținerilor lor, recursul va fi respins ca nefondat, colegiul jurisdicțional și instanța de recurs jurisdicțional reținând în mod temeinic și legal vinovăția directorului S.C. „A.” SA Caraș Severin și a contabilului-șef.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

            Respinge recursul declarat de S.G. și V.M. împotriva deciziei nr.433 din 19 octombrie 2000 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.