Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1620/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SC S. SA a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 4971 din 24 noiembrie 1999, emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, în favoarea SC M. SA București, în ce privește terenul situat în Borsec, județul Harghita; totodată, a solicitat obligarea pârâtului să emită două noi certificate pentru atestarea dreptului de proprietate, privind incintele Borsec I și Borsec II, în suprafață de 24.578,64 mp și respectiv, de 32.576,69 mp, situate în Cariera de Travertin Borsec, județul Harghita.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenurile menționate au fost preluate în administrarea sa, prin Ordinul nr. 8 din 10 ianuarie 1989 al fostei Centrale a Materialelor de Construcții București, aflată în subordinea fostului Minister al Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții, iar predarea-primirea acestor incinte a fost făcută prin proces-verbal, de la fosta Întreprindere Marmura, în prezent SC M.B. SA București; că, față de împrejurarea că terenurile respective se aflau în patrimoniul său la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991, în mod nelegal s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în favoarea SC M. SA București.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1727/2000, a respins acțiunea, motivând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept vătămat, respectiv a faptului că terenurile în suprafață totală de 40.863,53 mp, se aflau în administrarea sa și că sunt întrunite cerințele H.G. nr. 834/1991, pentru a-i fi atestat dreptul de proprietate asupra terenurilor.

În recursul reclamantei, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 3284/2001, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se stabili, pe baza unei expertize tehnice, dacă terenul ce face obiectul acțiunii, este unul și același cu cel prevăzut în Ordinul nr. 8 din 10 ianuarie 1989, emis de fosta Centrală a Materialelor de Construcții din cadrul fostului Minister al Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții, prin care atelierul Cariera Borsec a fost atribuit fostei Fabrici de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc (în prezent, parte componentă a SC S. SA).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 926 din 14 octombrie 2002, a respins acțiunea, reținând, pe baza actelor dosarului, inclusiv Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de către ing. N.M., specialitatea cadastru, topografie, următoarele:

Prin decizia nr. 692 din 10 iunie 1966, Sfatul popular al regiunii Mureș-Autonome Maghiare a transmis o suprafață de 22.096 mp teren proprietate de stat, din administrarea Comitetului executiv al Sfatului popular al orașului Borsec, în aceea a Ministerului Industriei Construcțiilor, pentru exploatarea carierei de marmură, respectiv în administrarea Întreprinderii Marmura București, pentru deschiderea Carierei de Travertin Borsec; actul menționat a fost intabulat în C.F. nr. 1308 din comuna Lăzanca P. II Borsec, la 21 noiembrie 1968.

O altă suprafață de teren, de 18.956,25 mp, situată în raza Ocolului Silvic Borsec, a fost transmisă din administrarea operativă a Inspectoratului Silvic Harghita, în administrarea operativă a Întreprinderii pentru Extragerea și Prelucrarea Marmurei și Pietrei București, prin Ordinul M.E.F.M.C. nr. 1306 din 27 septembrie 1973.

Ulterior, au fost preluate de către Întreprinderea Marmura, și alte suprafețe de care face vorbire expertul în raportul depus și care, alături de cele mai sus menționate, însumează 40.864 mp, ce fac obiectul certificatului de proprietate eliberat, SC M. SA.

Prin Ordinul Centralei Materialelor de Construcții București nr. 8 din 10 ianuarie 1989, act invocat în apărare de SC S. SA – Atelierul Cariera Borsec, județul Harghita, și-a schimbat subordinea, fiind trecut în cadrul Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc.

Protocolul de predare-primire, încheiat în baza ordinului – menționează că Atelierul Cariera Borsec din competența Marmura București se predă Fabricii de Prefabricate din beton, cu activ și pasiv, bunurile ce fac obiectul predării-primirii, urmând a fi inventariate de comisii ce se vor constitui la ambele unități; această inventariere nu a mai fost, însă, efectuată.

În cuprinsul raportului de expertiză, expertul tehnic identifică suprafața de 40.864 mp, ce face obiectul certificatului de proprietate eliberat în favoarea SC M. SA (pe baza: documentației întocmită de această societate, conform H.G. nr. 834-1991), fără, însă, a delimita imobilul ce face obiectul Ordinului nr. 8 din 10 ianuarie 1989, cu motivarea că ordinul nu menționează nimic cu privire la transmiterea terenului aferent, Atelierului Cariera Borsec, nu există listă de inventar a bunurilor predate și nici schițe topografice anexă.

S-a reținut, apoi, în raport cu cele menționate, precum și cu prevederile art. 1 și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, că reclamanta nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său, la data înființării, a terenului ce face obiectul acțiunii; Ordinul Centralei Materialelor de Construcții nr. 8 din 10 ianuarie 1989, nu cuprinde mențiuni referitoare la transmiterea unei suprafețe de teren și nu a fost finalizat printr-o listă de inventar, neîndeplinind exigențele actelor juridice prin care se constituie drepturi reale, în rândul acestora din urmă înscriindu-se și dreptul de administrare directă din trecut.

Pe de altă parte, s-a reținut că SC M. SA a făcut dovada dreptului de administrare cu acte, prin care se determină atât bunul, cât și dreptul transcris – decizia nr. 692/1966 a Sfatului Popular Mureș (intabulată) și Ordinul Ministrului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții nr. 1306/1973.

În final, s-au reținut ca nerelevante, apărările reclamantei, cu privire la exploatarea în fapt a unei suprafețe de teren, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de administrare asupra acelei suprafețe de teren, condiție ce rezultă din art. 5 al H.G. nr. 834/1991; totodată, că este nerelevantă susținerea că, la data eliberării certificatului, SC M. SA nu mai era societate cu capital de stat, certificatul fiind un act constatator, iar nu constitutiv de drepturi; conform art. 1 din H.G. nr. 834/1991, Ministerul de Resort atestă prin certificat, dreptul de proprietate aflat în patrimoniul societății cu capital de stat, la data înființării acesteia, prin hotărârea Guvernului, iar nu la momentul eliberării certificatului.

Împotriva sentinței a declarat recurs SC S.” SA București, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se: întâi, că a fost trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se efectua o expertiză care să stabilească suprafața de teren ce se afla în administrarea reclamantei, din 1989 și până în prezent, precum și dacă terenul în discuție este același cu cel prevăzut în Ordinul nr. 8/1989; or, expertul a răspuns că prin ordinul din 1989, Atelierul Cariera Borsec a trecut în cadrul Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc; acest ordin este însoțit de un Protocol de predare-primire, din care reiese că atelierul aflat până atunci în componența Marmurei București, a fost predat Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc, cu activ și pasiv; apoi, această fabrică a intrat în componența SC S. SA, prin H.G. nr. 1135/1990; că terenul în discuție este același cu cel prevăzut în Ordinul nr. 8/1989 și, deci, trebuia anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate; în al doilea rând, că prin decizia de casare s-a reținut că terenul se afla în proprietatea reclamantei în momentul înființării, iar instanța de fond nu era învestită cu judecarea acestui aspect; în al treilea rând, c, dreptul de administrare directă a fost transferat în mod valabil în patrimoniul Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc, potrivit Legii nr. 5/1978; în al patrulea rând, că instanța nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor, prin care se dovedește dreptul de administrare directă, cum ar fi: Protocolul de predare-primire a Atelierului Cariera Borsec, procesul-verbal din 9 februarie 1989 și decizia nr. 543 a Consiliului Popular județean Harghita.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În cauză, prin decizia de casare s-a statuat că reclamanta, în măsura în care deținea terenurile în patrimoniul său la data înființării și întrunea condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991, avea dreptul de a obține certificatul de proprietate în favoarea sa; pentru stabilirea acestor date, a fost îndrumată prima instanță să completeze probatoriul, prin efectuarea unei expertize tehnice.

Cu ocazia rejudecării, pentru elucidarea aspectelor menționate în decizia de casare, prima instanță a dispus completarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize tehnice.

Așadar, prima instanță a respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că rejudecarea cauzei s-a făcut potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare.

Referitor la aspectele de fond, prima instanță a făcut trimitere la Raportul de expertiză tehnică și la răspunsul la obiecțiunile formulate, reținând, pe baza acestora, în mod corect că, în Ordinul nr. 8/1989 nu se face vorbire în mod explicit de trecerea terenului în discuție din patrimoniul SC M. SA București, în subordinea Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc; că acest ordin nu s-a materializat în totalitate.

Este de observat, sub acest aspect, că, deși în Protocolul de predare-primire care reprezintă o anexă la Ordinul nr. 8/1989, se face vorbire de constituirea la ambele unități, a unor Comisii de inventariere a bunurilor care fac obiectul predării-primirii, comisiile nu s-au mai constituit; ca o consecință, este evident faptul că terenul în litigiu nu a intrat în administrarea reclamantei. De asemenea, prima instanță a făcut referire la decizia nr. 692 din 10 iunie 1966 a Sfatului Popular al Regiunii Mureș, la C.F. nr. 1308 din comuna Lăzanca P.II. Borsec, precum și la Ordinul nr. 1306/1973 al Ministrului Economiei Forestire și Materialelor de Construcții, prin care SC M. SA a făcut dovada dreptului de administrare asupra terenului în litigiu.

Față de cele menționate, prima instanță a reținut corect că, în privința reclamantei, nu sunt incidente dispozițiile art. 5 pct. 1 și art. 5 din H.G. nr. 834/1991, întrucât aceasta nu a dovedit dreptul de administrare directă asupra terenului în litigiu.

În fine, se constată că prima instanță s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare formulate, precum și asupra dovezilor administrate în cauză, care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Astfel, în sentință se face referire la Protocolul de predare-primire care reprezintă o anexă la Ordinul nr. 8/1989, iar omisiunea menționării deciziei nr. 543, a Consiliului Popular Harghita, pe baza căreia a fost emis acest ordin, nu este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de SC S. SA București, împotriva sentinței civile nr. 926 din 14 octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.