Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1027 din 11 octombrie 2001, privind lichidarea activității la unele instituții de învățământ superior.
Potrivit art. 1 alin. (1) din hotărâre, instituțiile de învățământ superior particular prevăzute în Anexa 1 intră în lichidare începând cu anul I, iar conform alin. (2), specializările prevăzute în Anexa nr. 2 intră în lichidare începând cu anul I.
Prin art. 2 se stabilește că studenții de la instituțiile de învățământ superior particular prevăzute în Anexele nr. 1 și nr. 2 pot să se transfere la specializări identice sau similare din instituții de învățământ superior de stat / particulare autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, în condițiile stabilite de senatele universitare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
În art. 3 se prevede că, continuarea activității de învățământ superior de către instituțiile prevăzute în Anexa nr. 1 și la specializările prevăzute în Anexa nr. 2 în alte condiții decât cele reglementate de prezenta hotărâre se pedepsește conform Legii penale, iar în temeiul art. 4 Anexele nr. 1 și nr. 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
La cererea formulată de Fundația Română pentru Tineret “Dacia”, cu sediul în Băile Herculane, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea din 13 martie 2002, a suspendat executarea H.G. nr. 1027/2001, Anexa 1, pct. 2 în ce o privește pe reclamantă, până la soluționarea acțiunii.
În considerentele încheierii se arată că, cererea se încadrează în condițiile cumulativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, fiind un caz bine justificat (anul de învățământ fiind în derulare) și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente se impune suspendarea executării hotărârii.
Împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Educației și Cercetării, susținând, în principal, că în mod greșit a fost suspendată executarea H.G. nr. 1027/2001, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube.
Astfel, aspectul invocat de prima instanță, în sensul că anul de învățământ se află în derulare, nu justifică existența celor două cerințe esențiale, prevăzute de lege, pentru suspendarea executării H.G. nr. 1027/2001, întrucât aceasta are ca obiect de reglementare lichidarea activității la unele instituții de învățământ superior (începând cu anul I universitar), fără să dispună asupra activului patrimonial al reclamantei și, respectiv asupra transferurilor studenților la alte facultăți.
Așadar, în raport de conținutul actului administrativ atacat, precum și de împrejurarea că nici din încheiere și nici din actele dosarului, nu rezultă iminența unei pagube pentru reclamantă, care să derive din executarea actului atacat, pentru a fi incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică.
În consecință, recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată încheierea și pe fond respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României, precum și de Ministerul Educației și Cercetării împotriva încheierii din 13 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează încheierea atacată și pe fond respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1027/2001 formulată de Fundația Română pentru Tineret Dacia Băile Herculane.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.