Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional al municipiului București, prin sentința nr. 55 din 4 aprilie 2001, a admis actul de sesizare al Completului, constituit conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 și în consecință:
1.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, județul Ilfov, la plata către bugetul Local, a 7.411.480 lei, reprezentând restituiri din finanțarea bugetară a anilor precedenți.
1.b. A obligat pe pârâții A.A. și H.N., la plata în solidar către Consiliul LLocal Tunari, a sumei de 7.411.480 lei, reprezentând prejudiciu, plus 1.942.911 lei, daune.
A constatat că din totalul de 9.354.491 lei, a fost recuperată de la pârâți, suma de 8.054.092 lei.
2.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, la plata către bugetul Local, al sumei de 8.223.756 lei, reprezentând plată nelegală.
2.b. A obligat pe pârâtul A.A., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 8.223.756 lei, reprezentând prejudiciu, plus 3.480.233 lei, daune.
A constatat că sumele respective au fost recuperate.
3.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, la plata către bugetul asigurărilor sociale, a sumei de 27.129.669 lei, reprezentând contribuția nevirată în perioada februarie – decembrie 1999, plus 46.131.233 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 1 august 2000, și care vor fi calculate în continuare până la data de 7 august 2000.
A constatat că suma de 27.129.668 lei a fost virată.
3.b. A obligat pe H.N., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 46.131.233 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august - 7 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Națională a României la data pronunțării (48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
4.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către bugetul asigurărilor de sănătate, a 27.805.497 lei, reprezentând contribuția de 7% pentru asigurările de sănătate, plus 28.281.139 lei, majorări de întârziere, calculate până la data de 31 iulie 2000, ce vor fi calculate în continuare până la data de 7 august 2000.
A constatat că suma de 27.805.495 lei a fost virată.
4.b. A obligat pe H.N. la plata către Consiliul Lcal al comunei Tunari, a sumei de 28.281.139 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august – 7 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Națională a României, la data pronunțării (48,98%), cu titlu de daune, de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
5.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către bugetul de stat a 1.009.800 lei, reprezentând impozit pe salariu, plus 687.674 lei, majorări de întârziere, ce vor fi calculate în continuare până la data achitării debitului.
5.b. A obligat pe H.N. la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a 687.674 lei, reprezentând prejudicii, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere, începând cu data de 1 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Națională a României, la data pronunțării 48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consilul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
6.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, a sumei de 511.595 lei, reprezentând contribuție la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, plus 348.393 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 31 iulie 2000, ce vor fi calculate în continuare, până la 11 decembrie 2000.
A constatat că suma de 511.595 lei, a fost achitată.
6.b. A obligat pe H.N., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a 348.393 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august - 11 decembrie 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Națională a României la data pronunțării (48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
A obligat pe pârâții Consiliul Local al comunei Tunari, A.A. și H.N., la plata a câte 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea statului.
S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse prin încheierea din 17 octombrie 2000, pentru H.N. și A.Al., până la concurența sumelor la care au fost obligați.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în urma verificării plății obligațiilor bugetare și a cheltuielilor de personal, organul de control a constatat unele abateri financiare referitoare la execuția bugetară a anului 1999.
Analizându-se modul de stabilire a contribuțiilor datorate de Consiliul Local al comunei Tunari, s-a reținut că instituția nu a calculat, evidențiat și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, C.A.S. în cota legală de 30% aplicată asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a III-a de muncă.
Prin aplicarea unei cote de 23%, s-a diminuat cuantumul obligației financiare către bugetul asigurărilor sociale de stat, cu 27.129.668 lei, sumă ce trebuia virată lunar în perioada 1 februarie – 31 decembrie 1999.
Pentru neplata la termen a C.A.S. în cotă legală de 30%, s-au calculat, în temeiul O.G. nr. 2/1999, majorări de întârziere de 46.131.133 lei.
Răspunderea pentru necalcularea și virarea în cuantumul legal și la termen, a contribuției pentru asigurările sociale de stat, revine lui H.N., ca și pentru nevirarea contribuției pentru asigurările de sănătate, în cota legală de 7%, aplicată asupra fondului de salarii.
Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, necalculată și nevirată, este de 27.805.497 lei, sumă care este purtătoare de majorări de întârziere.
S-a luat act că atât 27.805.497 lei, cât și 27.120.668 lei, au fost virate la buget pe destinații, dar nu au fost achitate majorările de întârziere, motiv pentru care la stabilirea cuantumului de despăgubiri civile, s-a avut în vedere aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992.
S-a mai reținut că instituția, prin angajatul său, H.N. nu a evidențiat și virat cota legală de 5%, aplicată asupra premiului anual, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în sumă de 511.595 lei, plus 348.393 lei, majorări de întârziere. Totodată, s-a luat act că suma de 511.595 lei a fost achitată cu O.P. nr. 233 din 12 decembrie 2000.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 415 din 21 septembrie 2001, a respins recursul declarat de H.N., reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.
Considerând decizia netemeinică și nelegală, H.N. a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție și a solicitat admiterea și casarea, cu trimitere spre rejudecare, la instanța de fond.
Se arată că există contradicții între dispoziții și considerente, că nu a existat posibilitatea decontării cheltuielilor de personal, având în vedere existența unei instituții ce implică un fond financiar substanțial, iar impozitul pe salarii, plus majorările de întârziere, au fost recuperate.
Fără a contesta abaterea financiară reținută ca atare de organele de control, în sensul că unitatea în mod greșit a calculat și virat bugetului de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate, arată că plata unei sume de bani în minus către respectivele bugete, nu presupune automat cheltuirea sumei nevirate, care să atragă calcularea de daune.
Suma nevirată la momentul respectiv la bugetul de asigurări sociale, respectiv la bugetul asigurărilor de sănătate, a profitat bugetului local.
În acest sens, suma fiind folosită tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu se justifică obligarea persoanei la plata de foloase nerealizate.
Prin notele scrise depuse la dosar, se adaugă și alte critici, care nu constituie, însă, motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților.
Art. 3041 C. proc. civ., nu este operabil în speță. Potrivit acestuia, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Dosarul de față a parcurs în procedura jurisdicțional-administrativă, atât faza de fond, cât și de recurs, iar acum se aplică în recurs, ca formă finală de examinare a hotărârilor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii atacate nu rezultă existența vreunei contradicții între considerente și dispozitiv.
Motivarea abaterii financiare prin faptul că instituția avea de făcut și alte plăți pe care le-a considerat prioritare, precum și efortul financiar pe care trebuia să-l facă cu o investiție aprobată de Consiliul Local, nu poate fi primită, deoarece doar legea prevede ordinea în care se face achitarea debitelor, prioritate având plata obligațiilor față de bugetul de stat sau bugetele speciale.
Nici teza acreditată prin recurs, că folosirea sumei neachitate tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu justifică obligarea la plata de foloase necuvenite, nu poate fi primită.
Atât bugetul de stat, cât și bugetele locale, au o anumită structură, fondurile au o anumită destinație prevăzută de lege, de la care nu se poate deroga.
Fondul trebuie acoperit pentru prejudiciul suferit și foloasele nerealizate, până la data achitării sumei datorate.
Împrejurarea că impozitul pe salariu, plus majorările de întârziere, au fost recuperate, nu interesează, fiind o problemă de executare.
În consescință, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.N., împotriva deciziei nr. 415 din 21 septembrie 2001, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.