S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj împotriva sentinței civile nr.124 din 12 mai 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat ȘG.N., lipsind Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj.
Procedura completă.
Ș.G.N. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ș.G.N. în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, a solicitat obligarea pârâtei să îl încadreze în grupa I de muncă, să i se recalculeze drepturile de pensie ce i se cuvin de la 1 noiembrie 1999 și să i se elibereze o nouă decizie de pensionare, conform Ordinului nr.50/1990 și a deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat la Depoul CFR Cluj timp de 43 ani, în grupa I de muncă, iar pârâta a refuzat să-i acorde drepturile bănești corespunzătoare acestei grupe.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contecios administrativ, prin sentința nr.124 din 12 mai 2000, a admis acțiunea și a obligat pârâta să-l încadreze pe reclamant în grupa I de muncă, să îi recalculeze drepturile bănești începând cu 1 noiembrie 1999 și să elibereze o nouă decizie de pensionare în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă la 28 septembrie 1989, stabilindu-i-se o vechime în muncă de 43 ani, din care 30 ani, 4 luni și 13 zile în grupa a doua de muncă, iar restul în grupa a treia de muncă.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul SNTFM CFR Marfă S.A. – Sucursala de marfă Cluj, în perioada 1 noiembrie 1954 – 10 noiembrie 1955, ca fochist de locomotivă, într-un loc de muncă – Depoul de locomotive Cluj, care se încadrează în grupa I de muncă, conform anexei 1 pct.123 din Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/ 1990.
În perioada 10 noiembrie 1956 – 1 ianuarie 1989 a lucrat ca mecanic de locomotivă, în același loc de muncă, ceea ce potrivit acelorași acte normative reprezintă 100% timp lucrat în grupa I de muncă.
Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.2218 din 7 iunie 2001, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința și a respins acțiunea ca prematur introdusă, reținând că reclamantul nu a introdus contestație la comisia de pensii din cadrul direcției județene și nu a urmat procedura prealabilă impusă de Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei decizii, la 7 iunie 2002, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, hotărârea este și vădit netemeinică.
Curtea Supremă de Justiție – Completul de 9 judecători – prin decizia nr.95 din 23 septembrie 2002, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.2218 din 7 iunie 2001 a Curții Supreme de justiție – Secția contencios administrativ.
A casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Cluj împotriva sentinței nr.124 din 12 mai 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
S-a reținut că, autoritatea administrativă a soluționat prin refuz de încadrare în grupa I de muncă cererea reclamantului, fără a-i comunica acestuia că obiectul cererii nu este de competența sa.
Or, adresarea greșită către una din comisiile subordonate aceleiași instituții, având competență în aceeași materie, din cadrul aceleiași unități administrative, poate fi considerată că reprezintă îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât rațiunea de substanță a legii a fost satisfăcută.
Caracterul atipic al situației în care s-a aflat reclamantul, impune o soluționare care, fără a încălca exigențele recursului administrativ, să asigure cu precădere respectarea principiilor de echitate și raționalitate a legii, a cărei finalitate nu poate fi aceea de a obstrucționa exercițiul unui drept ci de a asigura realizarea lui.
Prin recursul declarat împotriva sentinței nr.124/2000 a Curții de Apel Cluj, Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, susține că decizia emisă este legală, iar încadrarea locurilor de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul s-a făcut cu respectarea dispozițiilor în vigoare, astfel că soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul SNTFM CFR Marfă S.A. – în perioada 1 noiembrie 1954 – 10 noiembrie 1989, ca mecanic de locomotivă.
Prin Ordinul nr.50/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă, în vederea pensionării.
Odată cu intrarea în vigoare a acestui ordin și prin raportare la art.2 alin.1 din Decretul-Lege nr.68/1990, funcțiile deținute de reclamant au fost încadrate legal în grupa I de muncă.
Susținerea pârâtei că aceste dispoziții se aplică exclusiv persoanelor care s-au pensioat după data de 1 februarie 1990, în mod justificat nu a fost primită de instanță, întrucât duce la o recunoaștere discriminatorie a beneficiului dreptului de încadrare în grupa superioară de muncă, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.87/ 1 iunie 1999.
Soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj împotriva sentinței civile nr.124 din 12 mai 2000 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.