Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 20 august 2002 și ulterior precizată, reclamanta S.C. „I.S.” SA Galați a solicitat anularea deciziei nr.428 din 1 august 2002 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal din data de 26.06.2002 încheiat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați, în ceea ce privește plata T.V.A. aferentă importului de gaze naturale importate în luna octombrie 2001 și a majorărilor de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în luna octombrie 2001 S.C.” I.S”. Galați a importat cantitatea de 17.808.748 m.c. gaz natural în valoare de 2.831.590,93 USD, în perioada 3 – 31 octombrie 2001 S.C. „I.S”. SA beneficiind de certificatul de scutire de TVA nr.124 din 3.10.2001. Întrucât Biroul Vamal Tulcea nu a desemnat un reprezentant pentru citirea contoarelor, în conformitate cu art.2 din Decizia nr.1076/ 1997 a Direcției Generale a Vămilor, reclamanta a precizat că nu s-au putut efectua formalitățile vamale. Pentru aceste considerente, s-a apreciat în acțiune că actele încheiate de orgenele fiscale sunt nelegale, sumele de 16.859.326.235 lei TVA, plus majorările de întârziere de 3.810.207.729, lei nefiind datorate.
Reclamanta a mai invocat și dispozițiile art.12 din O.U. nr.119/ 2001 cu referire la art.67 din Legea nr.141/1997, în situația în care instanța nu ar accepta primul motiv al cererii introductive de instanță.
Prin sentința civilă nr.153/2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că citirea contoarelor nu s-a putut efectua din culpa funcționarului vamal care trebuia să asiste la citirea contoarelor, astfel încât nici DVI nu a putut fi depusă în termenul prevăzut de art.4 din Decizia nr.1076/1997 a Direcției Generale a Vămilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor (devenită Autoritatea Națională a Vămilor) și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Galați.
În motivarea recursurilor s-a arătat că reclamanta nu s-a conformat Deciziei nr.1076/1997 a Direcției Generale a Vămilor și nu a depus DVI în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare importului, contoarele fiind citite la data de 2.11.2001; reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.12 din O.U. nr.119/2001 deoarece acestea se referă la perioada de după finalizarea privatizării S. Galați, privatizare care a avut loc la data de 15.11.2001, iar instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest aspect.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în luna octombrie 2001 reclamanta a importat gaze naturale. Pentru importul de gaze naturale în luna octombrie 2001, aceasta ar fi beneficiat de suspendarea plății în vamă a T.V.A. o perioadă de 60 de zile de la data înregistrării la organul vamal a declarației vamale de import, conform certificatului nr.124 din 3.10.2001 al Ministerului Finanțelor Publice
Potrivit pct.4 din Decizia Direcției Generale a Vămilor nr.1076/ 1997 pentru aprobarea Normelor tehnice privind procedura simplificată de efectuare a formalităților vamale, importatorul are obligația să depună la vamă DVI și alte acte expres prevăzute, în primele 5 zile lucrătoare ale fiecărei luni.
În primele 5 zile lucrătoare ale lunii noiembrie 2001 (până la data de 7.11.2001) reclamanta nu a depus aceste acte, lucru pe care nu l-a făcut nici până la data încheierii controlului, 26.06.2002.
Susținerea reclamantei, în sensul că Biroul Vamal Tulcea nu a desemnat un reprezentant pentru citirea contoarelor, nu este admisibilă. Din procesul verbal nr.6602 din 2.11.2001 al Biroului Vamal Tulcea, rezultă că citirea contoarelor a fost efectuată la data de 2.11.2001, astfel încât, până la data de 7.11.2001 (primele 5 zile lucrătoare din lună) reclamanta putea depune actele necesare în vamă și ar fi beneficiat de suspendarea plății T.V.A. conform certificatului nr.124 din 3.10.2001 al Ministerului Finanțelor Publice.
Cum reclamanta, din culpa sa, nu a respectat aceste dispoziții legale, în mod corect organele de control au obligat-o la sumele menționate în procesul-verbal din data de 26.06.2002.
În ce privește faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art.12 din O.U. nr.119/2001, această împrejurare nu este de natură să determine casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare către aceeași instanță, deoarece curtea de apel a admis acțiunea având în vedere primul motiv din acțiune.
Curtea, verificând recursurile, constată că dispozițiile art.12 din O.U. nr.119/2001 nu au aplicabilitate în cauză, întrucât facilitatea prevăzută de acest text legal se aplică începând cu data finalizării privatizărioi S.C. „S”. SA Galați, finalizare care s-a produs la 15.11.2001.
Cum importul în discuție a avut loc în luna octombrie 2001, art. 12 din O.U. nr.119/2001 nu are incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise, sentința va fi modificată și în fond acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.153 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. „I.S.” SA Galați, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.