Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ț.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a solicitat anularea hotărârii nr. 1687 din 1 august 2002, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu, iar legea nu exclude această categorie, de la drepturile conferite celor strămutați.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 584/CA/P din 18 noiembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe toată durata strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut, ca și părinții săi.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, cu motivarea că nu are suport legal, sens în care sunt și Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H,G, nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 584/CA/P din 18 noiembrie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.