S-a luat în examinare recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat Uniunea Avocaților din România reprezentată de avocatul F.I., lipsind B.N.
Procedura completă.
Avocatul F.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România a solicitat obligarea pârâtei să emită o decizie de numire ca avocat în Baroul Bistrița.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1038 din 31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a depus cereri și memorii adresate Uniunii Avocaților din România, pentru a fi numit ca avocat în Baroul Bistrița.
Prin decizia nr.264/1995 i-a fost respinsă cererea.
În anul 2002, reclamantul a formulat altă cerere, care i-a fost respinsă prin deciziile nr.1291/2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților și nr.8834/2002 a Consiliului Uniunii.
Reclamantul prin precizarea de acțiune, nu a înțeles să atace aceste decizii, astfel că instanța nu a fost legal investită.
Nefiind întrunite cerințele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din România să emită o decizie e numirea sa în profesia de avocat în cadrul Baroului Bistrița.
Conform Legii nr.231/2000, persoana interesată se adresează organelor Uniunii Avocaților din România – Comisia permanentă și Consiliul uniunii – care se pronunță prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ de autoritate face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ.
În speță, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, nu a înțeles să atace decizia Consiliului Uniunii, or, în situația dată, instanța nefiind legal sesizată singura soluție legală ce se putea pronunța era de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.