Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca instanța să dispună obligarea acestuia să-l înscrie, fără examen, în tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați în specialitățile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie și balistică judiciară.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Ordinul ministrului de interne și șef al Inspectoratului General de Poliție nr.69580 din 13 decembrie 1975, în urma unui examen complex, a fost atestat ca expert criminalist în specialitățile menționate anterior, iar în baza acestei autorizări a executat, timp de 26 de ani, sute de expertize în cauze civile și penale, iar lucrările au fost recunoscute ca fiind întocmite de o persoană competentă.
A mai arătat că a îndeplinit funcția de șef al serviciului criminalistic din Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, și a realizat numeroase lucrări de expertiză cu un grad sporit de dificultate și complexitate.
A susținut că îndeplinește condiția prevăzută de art. (6) din O.G. nr.75/2000 privind autorizarea experților criminaliști, astfel că este îndreptățită cererea sa de a fi înscris, fără examen, în tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați.
A apreciat că este nejustificat refuzul pârâtei de a-l înscrie în acest tabel, refuz comunicat cu adresa nr.2919/I din 13 martie 2003.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.681 din 28 mai 2003, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că art. (6) din O.G. nr.75/2000 se referă la persoanele care au avut calitatea de experți criminaliști oficiali în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și, respectiv, în cadrul laboratoarelor din subordine.
Împrejurarea că în cadrul funcției deținute (ofițer) reclamantul a obținut recunoașterea capacității profesionale pentru realizarea de expertize criminalistice, nu-i poate conferi calitatea de expert criminalist oficial, în sensul art. (6) din O.G. nr.75/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. (9) C. proc. civ. s-a susținut, în esență, că instanța în mod greșit a restrâns sfera persoanelor cu privire la care poate fi recunoscută calitatea de expert criminalist oficial doar la cei care au îndeplinit această calitate în cadrul unei singure instituții.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu normele legale incidente cauzei și cu actele dosarului se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. (4) din O.G. nr.75/2000 privind autorizarea experților criminaliști, dobândește calitatea de expert criminalist autorizat persoana care îndeplinește condițiile menționate la lit.a-g ale acestui articol, la lit.f) fiind prevăzută condiția de a fi fost declarat reușit la examenul organizat în acest scop.
Conform art. 6 din actul normativ menționat „persoanele care au avut calitatea de expert criminalist oficial minimum 4 ani pot fi incluse, la cerere, fără examen, în Tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați”.
În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamantul este licențiat în „drept” din anul 1971, iar în urma unui examen susținut în perioada 25-30 august 1975, a fost atestat ca expert criminalist în specialitățile dactiloscopie, documente, traseologie și balistică, atestarea fiind nominalizată prin Ordinul I.G.P. nr.69580 din 13 decembrie 1975.
Din adeverința nr.4911 din 11 decembrie 2001 eliberată de Ministerul de Interne – U.M. 0855 Bistrița, rezultă că reclamantul a activat timp de 26 de ani în Laboratorul de criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, iar în perioada 1 ianuarie 1980 – 30 septembrie 2001, acesta a îndeplinit funcția de șef al serviciului (laboratorului) criminalistic din cadrul acelui inspectorat.
Rezultă deci că reclamantul a fost atestat expert criminalist în urma unui examen și a funcționat în această calitate timp de 26 de ani, astfel că, fiind beneficiar al unui drept dobândit în condiții legale îndeplinește cerințele prevăzute de art. (6) din O.G. nr.75/2000 pentru a fi înscris fără examen în Tabelul nominal al experților criminaliști autorizați.
De reținut că legiuitorul nu a limitat sfera instituțiilor în care solicitantul să fi funcționat timp de 4 ani în calitate de expert, la Institutul Național de Expertize Criminalistice și laboratoarele din subordinea acestuia așa cum greșit a reținut instanța de fond.
De altfel, O.G. nr.75/2000 privind autorizarea experților criminaliști este contrasemnată și de ministerul de interne, ceea ce denotă că acest act normativ vizează și experții din laboratoarele criminalistice ale Ministerului Administrației și Internelor.
Față de cele ce preced se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va modifica sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtului să-l înscrie pe reclamant, fără examen, în Tabelul nominal al experților criminaliști autorizați în specialitățile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie și balistică judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr.681 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul M.V. Obligă pe pârâtul Ministerul Justiției să îl înscrie pe reclamant, fără examen, în Tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați în specialitățile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie și balistică judiciară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.