Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1651/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.

            La 8 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul SC „”T.C.” SRL  împotriva sentinței civile nr.19 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ.

            Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 15 aprilie 2003 și apoi la termenul de azi, 21 aprilie 2003.

 

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea înregistrată la 10.08.2000 contestatoarea SC „”T.C.” SRL  a chemat în judecată D.G.F.P.C.F.S. Buzău, solicitând anularea formelor de executare potrivit art.76 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996.

            În motivarea cererii s-a arătat că, prin somația nr.26776 din 3.08.2000 reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 24.538.977 lei, cu titlu de T.V.A. și la 9.971.051 lei majorări de întârziere aferente.

            Împotriva acestei măsuri contestatoarea a formulat obiecțiuni la Administrația Financiară Buzău, în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr.105/1997, în vigoare la acea dată.

            Prin sentința nr.7970 din 9.11.2000, Judecătoria Buzău a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

            Tribunalul Buzău, prin sentința nr.240 din 6.04.2001, la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, având în vedere faptul că reclamanta a precizat că înțelege să conteste și dispoziția nr.95 din 6.11.2000, emisă de D.G.F.P.C.F.S. Buzău.

            Prin sentința civilă nr.19 din 11 februarie 2002, Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea, întemeindu-și soluția pe concluziile expertului, care în varianta a II-a raportului, arată că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 24.105.336 lei cu titlu de T.V.A.

            Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „”T.C.” SRL  susținând în esență că, hotărârea pronunțată a fost dată în urma unei aplicări greșite a legii, instanța a omis să se pronunțe cu privire la legalitatea verificării perioadei decembrie 1999 – ianuarie 2000, care făcuse obiectul controlului anterior și a bazat soluția pe varianta a II-a a raportului de expertiză fără s-o motiveze.

            Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

            Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă este o societate comercială care are ca obiect principal de activitate, producerea și comercializarea produselor textile și a articolelor pentru nou născuți.

            La data de 14 februarie 2000 societatea a depus la Administrația Financiară Buzău cererea înregistrată sub nr.8702, prin care a solicitat rambursarea sumei de 48.677.559 lei TVA aferentă activității desfășurate în perioada 1.12.1999 – 31.01.2000.

            La data de 6.03.2000 prin procesul-verbal de control întocmit de Administrația Financiară Buzău, s-a dispus restituirea către societate a sumei de 20.967.907 lei, reprezentând TVA de rambursat, după compensarea altor datorii fiscale și scăderea TVA aferentă facturilor neachitate de furnizori.

            La data de 25.05.2000 societatea depune cerere înregistrată sub nr.19206 prin care solicită restituirea sumei de 154.042.413 lei, reprezentând TVA aferent decontului lunii aprilie 2000.

            La data de 26.07.2000, în urma controlului efectuat conform normelor legale, prin procesul verbal întocmit de Administrația Financiară Buzău, reverifică perioada 1.12.1990 – 30.04.2000, care făcuse obiectul anteriorului control din data de 6.03.2000.

            La baza acestei reverificări a stat Ordinul Ministerul Finanțelor nr.565 din 21.04.2000, care la art.4 menționează necesitatea verificării corectitudinii determinării pro-ratei la „societățile care realizează și operațiuni scutite de TVA”.

            Ca urmare se calculează pro rata lunară pentru stabilirea cotei de TVA deductibil, începând cu luna ianuarie 2000 și se concluzionează că societatea nu poate beneficia de rambursarea T.V.A. pentru această perioadă, întrucât conform calcului lunar făcut de organul de control, ar avea de recuperat 6.904.634 lei iar la data de 30.04.2000 avea în sold facturi primite de la furnizori și neachitate – cota de TVA aferentă acestora fiind în sumă de 32.136.034 lei.

            În final, prin actul de control s-a stabilit că societatea are de restituit la buget suma de 24.538.977 lei, primită la 15.03.2000, la care s-au calculat majorări de întârziere pe perioada 15.03.3000 – 26.07.2000, în sumă de 9.791.051 lei.

            Dispozițiile legale aplicabile în materie de T.V.A. sunt O.U.G. nr.17/2000 și H.G. nr.401/2000, privind normele de aplicare ale ordonanței.

            Potrivit dispozițiilor art.6 lit „a”pct.K 7 din O.U.G. nr.17/ 2000, sunt scutite de TVA următoarele operațiuni: K)7 – „articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii în vârstă de până la un an”.

            Articolul 18 din același act normativ stipulează: „Contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de: b) „bunuri și servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere”.

            În același sens sunt și prevederile pct.10.6 din H.G. nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind T.V.A., potrivit cărora „Nu poate fi dedusă, potrivit legii T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la: b) bunuri și/sau servicii destinate realizării de operațiuni scutite de TVA, pentru care prin  lege nu se prevede exercitarea dreptului de deducere” .

            Față de aceste prevederi legale, rezultă că societatea nu are drept de deducere a TVA aferentă intrărilor de bunuri și servicii destinate operațiunilor de livrare a articolelor pentru nou născuți, care este operațiune scutită, fără drept de deduceri a T.V.A.

            Conform prevederilor O.U.G. nr.215 din 29.12.1999, privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la TVA, începând cu 1.01.2000, articolele de îmbrăcăminte pentru copiii sub un an sunt scutite de TVA și în consecință dreptul de de deducere se determină, potrivit art.20 pct.10.12. din H.G. nr.512/1998.

            Se stipulează că, în situația în care un agent economic plătitor de TVA realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni fără drept de deducere a T.V.A. aferentă aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină, potrivit art.20 din ordonanță, în raport             cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere. Gradul de participare a bunurilor și serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determină pe bază pro-rate rezultată ca raport între contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate.

            Așa fiind, aplicarea pro ratei de 100% în luna ianuarie nu are bază legală, în condițiile în care art.6 din OUG nr.215/1999 stipulează că articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii sunt scutite de plata T.V.A.

            Mai mult, la data de 15.03.2000 prin apariția OUG nr.17/2000, această activitate nu mai beneficiază de rambursarea T.V.A., întrucât este o activitate scutită de TVA, fără drept de deducere.

            De altfel și expertul desemnat de  instanța de fond, în varianta a II-a a raportului a precizat că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 24.105.336 lei, cu titlu de T.V.A.

            Cu privire la critica referitoare la ilegalitatea reverificării perioadei care a făcut obiectul controlului anterior, art.19 din O.G. nr. 70/1997 dispune ca operațiunea de control fiscal să se efectueze o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

            Acest text nu poate fi reținut în cauză, deoarece controlul fiscal nu a fost efectuat din inițiativa organului fiscal, ci la cererea recurentei-reclamante.

            În speță, sunt aplicabile prevederile art.19 alin.2 din O.G. nr.70/1997, care dau posibilitatea organelor fiscale să decidă reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal.

            Având în vedere cele mai sus arătate, hotărârea instanței de fond va fi menținută cu motivele arătate în prezenta decizie, care suplinește motivarea succintă a instanței de fond.

            Așa fiind, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul SC „”T.C.” SRL  împotriva sentinței civile nr.19 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.