Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1652/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.

            La 8 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursul  declarat de S.C. „I. S.” SA G. împotriva sentinței civile nr.23 din 4 martie 2000 a Curții de Apel G. – Secția comercială și de contencios administrativ.

            Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 15 aprilie 2003.

           

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ S.C. „E.” SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice G. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Industriei și Resurselor și S.C. „I.S.” SA G. constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 din 10.06.1998 emis de către Ministerul Industriei și Resurselor cu privire la suprafața de 2661,71 m.p. teren pe care se află amplatată o stație de transformare, proprietatea sa.

            A susținut că acest teren nu se mai află în administrarea S.C. „I.S.” SA G. din anul 1997 când i-a fost transmis în administrare operativă directă.

            Curtea de Apel G. – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.23 din 4 martie 2002 a admis acțiunea reclamantei SC „E.” SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice G..

            A dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 emis la 10 iunie 1998 de către Ministerul Industriei și Comerțului cu privire la suprafața de 2661,71 m.p. teren pe care se află, stația Trafo 110/6 KV pe teritoriul localității V. județul Brăila.

            A obligat pârâta SC „I. S.” SA G. să-i plătească reclamantei suma de 3.093.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

            Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul pe care se află edificată stația de transformare a fost inclus în titlul de proprietate emis pârâtei, seria M03 nr.4179 din 10.06.1998, că dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află obiectivul economic al reclamantei nu a fost clarificat, dar că reclamanta nu a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra terenului aferent, ci doar că pârâtei i s-a acordat în mod nejustificat o porțiune de teren pe care  nu era îndreptățită s-o primească și care era necesară exploatării în bune condiții a stației de transformare.

            Împotriva hotărârii curții de apel a declarat recurs pârâta SC „I.S.” G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

            Recurenta a susținut în esență că certificatul de proprietate Seria M03 nr.4179/1998 a fost emis cu respectarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, întrucât la data emiterii acestuia, terenul în litigiu se afla     în administrarea S.C.„I.S.” S.A. G. iar nu în administrarea reclamantei.

            A precizat că prin Ordinul nr.724/ 29 aprilie 1977 s-a transferat Ministerului Energiei Electrice numai clădirea postului TRAFO nu și terenul aferent.

            Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu crticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

            Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de proprietate Seria M03 nr.4179 pentru suprafața de teren de 1450 m.p. pe care este amplasată stația de transformare Port C.S.G. și care a fost tranferată în administrarea Ministerului Energiei Electrice prin Ordinul ministrului transporturilor și telecomunicațiilor nr.724 din 29 aprilie 1977.

            În urma constatărilor expertului numit pentru efectuarea unei expertize tehnice, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr.4179 pentru o suprafață de 2661,7 m.p. considerată necesară pentru o bună funcționare a stației Trafo.

            Potrivit art.1 din H.G. nr.834/1991 „terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre de guvern de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort”.

            La data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, așa cum rezultă din documentația depusă în dosar, suprafața de teren reclamată se afla în administrarea S.C.”I. S.”  G..

            Prin ordinul nr.724/ 29.04.1977 al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor invocat de reclamantă, pentru susținerea cererii sale, s-a transmis din administrarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor în administrarea Ministerului Energiei Electrice, Centrala Industrială a Energiei Electrice G., stația Racord adânc la portul Combinatului Siderurgic G.

            Nici din acest ordin și nici din protocolul încheiat cu prilejul predării-primirii mijloacelor de inventar nu rezultă că s-a transmis în administrarea Ministerului Energiei Electrice și terenul aferent acestei stații.

            Soluția instanței de fond este vădit nelegală și netemeinică.

            Reclamanta nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept recunoscut de lege, în sensul art.1 din Legea nr.29/1990.

            Așa cum s-a mai reținut, terenul era în patrimoniul S.C. „I.S.” SA la data organizării sale în societate comercială iar potrivit art.20 din Legea nr.15/1990 „bunurile din patrimoniul societății comerciale la data constituirii acestuia sunt proprietatea acesteia”.

            Terenul în litigiu nu a fost declarat de utilitate publică prin vreun act normativ.

            Actele normative invocate în apărare de SC „E.” SDEE G., și potrivit cărora astfel de terenuri ar fi fost declarate de utilitate publică, respectiv Legea nr.219/1998 art.2, Legea nr.33/1994, art.6 – vorbesc despre instalații pentru producerea energiei și sisteme de alimentare cu energie electrică.

            Potrivit art.12 din O.U.G. nr.63/1998 „sistemul național de transport al energiei electrice este proprietate publică a statului, de importanță stategică și este alcătuit din liniile și stațiile electrice de transformare a tensiunilor de 220 Kv., 400 Kv. și mai mari, concesionanate Companiei Naționale de Electricitate S.A. în condițiile legii”.

            Această situație nu se regăsește în speța noastră.

            Pe de o parte actul normativ vorbește de linii și stații electrice de transformare iar nu de terenul necesar exploatării acestora, iar pe de altă parte puterea acestor stații să fie de 220 Kv. sau mai mare iar postul Trafo aflată pe terenul proprietatea SC „I. S.” are o putere de 110/6 KV.

            În concluzie, nu există suficiente temeiuri de drept pentru a se constata nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 pentru suprafața de 2661,71 m.p., motiv pentru care această instanță apreciază soluția de fond vădit nelegală și netemeinică.

            Pentru a asigura o bună desfășurare a activității postului Trafo SC „E.” – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice G. poate avea asupra terenului în discuție drepturile prevăzute de art.53 din Ordonanța de Urgență nr.63/1998, respectiv de dreptul de uz și de servitute care se stabilește de comun acord cu proprietarul, iar în caz    de nerealizare a acestui acord va decide instanța judecătorească competentă, constituind titlu pentru aceste drepturi.

            Pentru considerentele ce au precedat se va admite recursul cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

           

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Admite recursul declarat de de S.C. „I. S.” SA G. împotriva sentinței civile nr.23 din 4 martie 2000 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ.

            Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea S.C. „E.” SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Galați.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.