Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 20 martie 2002, reclamanta B.E. a solicitat ca Ministerul Justiției să fie obligat să-i recunoască dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, conform Legii nr. 92/1992, modificată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a refuzat să-i elibereze adeverință, pentru stabilirea pensiei de serviciu acordate persoanelor de specialitate juridică, asimilate magistraților, conform art. 44 din Legea nr. 92/1992, modificată.
Prin sentința civilă nr. 413/2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că la data pensionării, reclamanta era notar, astfel încât nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 44 din Legea nr. 92/1992, modificată, perioada în care a îndeplinit funcția de notar, constituie vechime în magistratură, astfel încât poate beneficia de pensie de serviciu.
Recursul este este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 42 și 43 din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, au calitatea de magistrat judecătorii, procurorii și magistrații asistenți ai Curții Supreme de Justiție, personalul de specialitate juridică din Ministerul justiției și din cadrul Institutului Național al Magistraturii, fiind asimilat acestuia pe durata îndeplinirii funcției.
Art. 44 din aceeași lege stabilește că reprezintă vechime în magistratură și perioada în care o persoană a îndeplinit funcția de notar. Aceasta nu reprezintă însă o asimilare a calității de notar, cu cea de magistrat. Asimilarea este prevăzută numai în cuprinsul art. 43 din Legea nr. 92/1992, modificată și nu se referă la funcția de notar.
Dispozițiile art. 103 din lege stabilesc faptul că magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură, beneficiază de pensie de serviciu.
Cum recurenta-reclamantă nu a avut calitatea de magistrat la data pensionării, nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificată și nu poate beneficia de pensie de serviciu.
Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.E., împotriva sentinței civile nr. 413 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.