Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 1 octombrie 2001 și precizată ulterior, E.B.F. a solicitat obligarea Ministerului de Interne și Inspectoratului de Poliție a Județului Iași să-i acorde solda de merit pe anul 1999 și să-i recalculeze sumele de bani acordate cu titlu de ajutor în temeiul art.31 din Legea nr.138/1999, la nivelul funcției de șef serviciu I pentru combaterea criminalității economico-financiare, cu includerea soldei de merit, fără impozitare, având în vedere data trecerii în rezervă – 31 decembrie 1999 – plus daune cominatorii și cheltuieli de judecată.
De asemenea, a cerut obligarea autorităților publice-pârâte la actualizarea sumei datorate.
In motivarea acțiunii, reclamanții a arătat că prin sentința civilă nr.40/CA/2000 a Curții de Apel Iași s-a dispus anularea ordinului de zi nr.0323 din 10 noiembrie 1998, emis de pârâtul secund și repunerea sa în drepturile de care a fost lipsit de la data luării acelei măsuri, până la plata efectivă.
A precizat că a primit suma de 37.495.686 lei, luându-se în calcul solda de merit doar pentru perioada 10 noiembrie – 31 decembrie 1998. Pentru anul 1999 nu s-a avut în vedere solda de merit și nici ajutorul de trecere în rezervă, iar suma de bani cuvenită i-a fost impozitată în mod nelegal.
Având în vedere că pârâții au refuzat acordarea sumelor pretinse, pentru valorificarea drepturilor, sale, E.B.F. s-a văzut nevoit a se adresa instanței de contencios administrativ competentă.
Reinvestită cu soluționarea pricinii ca efect al casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr.57/CA din 31 martie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 219.752.769 lei, compusă din:
-6.634,030 lei diferență de soldă;
-213.118.739 lei ajutor reactualizat pentru trecerea în rezervă.
Totodată, au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.033.000 lei.
Capetele de cerere privind contestația la titlu, actualizarea cuantumului cheltuielilor de judecată și daunele cominatorii au fost respinse.
In esență, instanța a reținut că neacordarea soldei de merit, reclamantului, pentru anul 1999, este justificată.
Cât privește ajutorul cuvenit în baza art.31 din Legea lnr.138/1999, cuantumul acestuia se stabilește în funcție de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, în raport de vechimea de la data pensionării reclamantului – 31 decembrie 1999. Aceasta se acordă anual în condițiile art.5 din lege și cele prevăzute în Ordinul M.I. nr.S/441/1995, anexa 6 pct.3 și 4, cu precizarea că în anul 1999, E.B.F. nu a beneficiat de solda de merit.
S-a precizat că în calculul ajutorului cuvenit nu se putea include solda de merit, dar trebuia luată în considerare funcția de șef serviciu I.
Referitor la impozitarea aplicată de pârâți asupra ajutorului acordat, instanța a apreciat că pretenția reclamantului pentru restituirea impozitului se justifică întrucât dreptul său la încasarea acestor sume s-a născut la 31 decembrie 1999, conform art.31 din Legea nr.138/1999, în vigoare la data de la 1 august 1999.
O concluzie similară a fost reținută în legătură cu cererea pentru actualizarea sumelor de bani datorate, corespunzător indicelui de inflație și în raport de data solicitării ajutorului pentru trecerea în rezervă.
Impotriva sentinței au declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
Recurentul a criticat hotărârea numai în ce privește rezolvarea dată cererii reclamantului de plată a ajutorului în sumă de 213.118.739 lei și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate acestuia.
S-a susținut că potrivit normei legale în vigoare, reclamantul avea dreptul la un ajutor reprezentând 20 de solde lunare brute, calculate în baza soldei lunare brute avută la data schimbării poziției de activitate (31 decembrie 1999).Că, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași a achitat acestuia, prin compartimentul financiar, ajutorul de 20 de solde impozitat, conform prevederilor OG nr.73/1999, motiv pentru care în opinia recurentului , suma datorată trebuia să reprezinte doar impozitul reținut, de 72.082.438 lei și nu întreg ajutorul menționat în hotărâre.
Pe de altă parte, din însumarea chitanțelor depuse în dosar, rezultă un total al cheltuielilor de judecată făcute de reclamant, de 12.000.000 lei și nu de 14.033.000 lei.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Prin decizia de casare nr.3430 din 12 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a stabilit că este justificată cererea reclamantului E.B.F. de calculare a ajutorului cuvenit la trecerea în rezervă, cu luarea în considerare a funcției de șef serviciu I, dar fără includerea soldei de merit.
In privința pretenției de restituire a impozitului pentru ajutorul datorat conform art.31 din Legea nr.138/1999 și a actualizării sumei de bani, operațiunea trebuie realizată în raport de indicele de inflație.
S-a dat îndrumarea instanței de trimitere de încuviințare a probei cu o expertiză contabilă care să calculeze:
-cuantumul ajutorului datorat reclamantului, cu luarea în considerare a funcției de șef serviciu I, fără includerea soldei de merit;
-cuantumul impozitului reținut în mod nejustificat din ajutorul stabilit conform art.31 din Legea nr.138/1990;
-cuantumul diferenței de plată, avându-se în vedere plățile făcute de pârâți cu titlu de ajutor, precum și actualizarea acestei diferențe, cu indicele de inflație la zi.
Conformându-se îndrumărilor date prin decizia de casare, în fond după casare, instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, care a fost efectuată de expertul A.M..
Acest expert a ținut seama de obiectivele fixate, actele existente în dosarul cauzei, înscrisurile puse la dispoziție de serviciul financiar-contabilitate al Inspectoratului de Poliție al Județului Iași și de normele juridice aplicabile speței.
De asemenea, a avut în vedere plățile făcute de pârâți, concluzionând că, cuantumul ajutorului datorat ofițerului la data ieșirii la pensie ca șef serviciu I, fără includerea soldei de merit, luându-se în calcul și impozitul reținut în mod nejustificat, corelat cu indicii prețurilor de consum la data efectuării expertizei, precum și plățile făcute în lunile februarie 2000 și iulie 2001, este de 213.118.739 lei. La suma respectivă se adaugă diferența de soldă cuvenită în sumă de 6.634.030 lei, deci în total, suma de 219.752.769 lei.
Concluziile expertului contabil nu au fost combătute de pârâți pe calea unor obiecțiuni, note de concluzii sau oral, în fața instanței de judecată.
De asemenea, nu s-au administrat alte mijloace de probațiune concludente care să justifice înlăturarea concluziilor formulate în raportul de expertiză contabilă întocmit de Marinela Axinte.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a avut în vedere deconturile prezentate de cei doi experți contabili numiți pe parcursul desfășurării procesului, care atestă plata de către reclamant a unor onorarii în sumă totală de 14.000.000 lei, cu chitanțele nr.2409419 din 28 noiembrie 2001 și respectiv, nr.2409426 din 18 ianuarie 2002.
La acele sume au fost adăugate taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoarea totală de 33.000 lei.
Apreciind că sentința pronunțată în fond după casare este legală și temeinică, Inalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.57/CA din 31 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.