Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1660/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 2002 SC Electrica SA, filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Oltenia Craiova - sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Pitești a solicitat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, anularea deciziei nr. 367 din 16 mai 2002 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, cu privire la concilierea obiecțiunilor precontractuale apărute la încheierea contractului de furnizare energie electrică nr. 199409/10 noiembrie 2000 cu SC Apă Canal 2000 SA Pitești.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că obiectul neînțelegerilor precontractuale supuse concilierii îl constituie art. 14 din contractul de furnizare a energiei electrice de la data intrării în vigoare a Legii nr. 326/2001 până la data de 14 mai 2002 dată la care a intrat în vigoare Ordinul nr. 12/2002 al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei; că pârâta, prin decizia atacată a modificat clauza penală, deși până la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 12/2002 al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei privind modificarea penalităților prevăzute în contractele cadru de furnizare a energiei electrice și termice consumatorilor captivi, trebuiau respectate prevederile contractuale cu clauza penală în conformitate cu decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei și O.U.G.nr. 29/1998.

De asemenea, reclamanta a mai susținut și că Legea nr. 326/2001 cu modificările ulterioare nu își găsește aplicabilitatea pentru SC Electrica SA, astfel cum rezultă în principal din modificările aduse Legii nr. 326/2001 prin O.U.G. nr. 9/2002.

Un alt motiv de nelegalitate a deciziei atacate îl constituie în opinia reclamantei și faptul că, la data de 9 mai 2002, cu ocazia efectuării concilierii, nu s-a întocmit proces-verbal conform art. 20 alin. (5) și (6) din decizia nr. 22/2000 a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei în care să se menționeze punctul de vedere al fiecărei părți, act care trebuia să stea la baza emiterii deciziei.

În plus, reclamanta a precizat și faptul că prin menținerea deciziei atacate este prejudiciată, întrucât facturile de majorări emise conform clauzelor contractuale sunt refuzate la plată de consumatori, făcând imposibilă recuperarea lor în condițiile în care decizia respectivă nu se anulează.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1031 din 31 octombrie 2002 a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Aceasta întrucât, pe de o parte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 326/2001 nu mai sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 57/1999, fiind aplicabile dispozițiile art. 25 din lege. Pe de altă, instanța de fond a reținut și că procesul verbal în care să se menționeze punctele de vedere ale fiecărei părți nu constituie o condiție a legalității deciziei contestate, având în vedere și că ambele părți au depus cererea de conciliere conform proceselor verbale anexate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, SC Electrica SA, filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Oltenia Craiova - sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de recurs societatea recurentă susține că sentința atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 326/2001 și fără a se avea în vedere că prin art. 2 din această lege, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr. 9/2002 se definește sfera serviciilor publice de gospodărie comunală, printre care, însă, nu se regăsește activitatea de distribuție și furnizare a energiei electrice, iar iluminatul public care este un serviciu public de gospodărie comunală nu se confundă cu activitatea de furnizare a energiei electrice. Prin urmare, conchide recurenta, pornind de la considerentul greșit că reclamanta desfășoară un serviciu de gospodărie comunală instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 25 din Legea nr. 326/2001 când a reținut că aceste prevederi modifică de drept contractul de furnizare energie electrică.

Printr-o altă critică a sentinței atacate recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a reținut greșit că prevederile art. 25 din Legea nr. 326/2001 modifică de drept contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu SC Apă Canal 2000 pe motiv că legea are forță juridică superioară față de Decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, fără să aibă însă în vedere principiul libertății contractuale prevăzut de C. com. și de C. civ. și lipsa unei decizii a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei de modificare a contractului cadru, (contrar deciziei Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 318/29 septembrie 2002 și a O.U.G.nr. 29/1998).

Totodată, recurenta-reclamantă arată și faptul că ulterior deciziei atacate, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a emis Decizia nr. 12/22 aprilie 2002 și Decizia nr. 22/21 august 2002 prin care modifică contractul cadru de furnizare a energiei electrice aprobat prin Decizia nr. 57/1999 cu privire la cuantumul penalităților datorate pentru neplata la termen a facturilor.

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 225 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, (M. Of., nr. 359/04.07.2001) și intrată în vigoare la 30 de zile de la publicare, nu doar persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, ci și persoanele juridice consumatoare de energie electrică, gaze naturale și combustibili sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate, respectiv utilitățile furnizate în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, iar prin alin. (2)-(5) al aceluiași articol se instituie atât modalitățile de calcul și de achitare a sumelor datorate, cât și a majorărilor de întârziere și a penalităților.

Așadar, contrar celor susținute în motivele de recurs, legea nu distinge în raport cu statutul juridic al furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorității administrative, prevederile art. 25 aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică, deci și contractelor încheiate de recurenta-reclamantă cu SC Apă Canal 2000 SA Pitești.

De altfel, Ordinul nr. 12 din 24 aprilie 2002 a Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei privind modificarea penalităților prevăzute în contractele-cadru de furnizare a energiei electrice (M. Of, nr. 317/14.05.2002) a fost emis anterior deciziei atacate și în baza dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001, iar prin O.U.G.nr. 9/2002 au fost modificate dispozițiile art. 2 din Legea nr. 326/2001 nu cele ale art. 25 din lege.

În plus, având în vedere succesiunea actelor normative aplicabile, ierarhia și forța lor juridică se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că sunt incidente pricinii dispozițiile art. 28 din Legea nr. 326/2001 potrivit cărora orice alte dispoziții contrare prezentei legi, deci inclusiv cele contrare art. 25 din lege se abrogă. De asemenea, motivul de recurs privind nerespectarea principiului libertății contractuale nu poate fi primit în condițiile în care ne aflăm în prezența unui contract administrativ, care printre alte caracteristici ce îl diferențiază de celelalte tipuri de contracte are și pe aceea referitoare la existența unor clauze exorbitante prevăzute de lege și stabilite prin diverse acte normative (decizii, ordine) sau prin contracte-cadru.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică se va respinge recursul ca nefondat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge recursul declarat de SC Electrica SA, filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Oltenia Craiova - sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Pitești împotriva sentinței civile nr. 1031 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.