Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 octombrie 2002, reclamanta D.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 2061/2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 21 decembrie 1942, în localitatea Aiud.
Prin sentința civilă nr. 551/2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, susținând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și de dispozițiile art. 1 și 2 din H.G. nr. 127/2002. S-a mai arătat în motivarea recursului că reclamanta nefiind născută la momentul refugierii părinților, nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuției etnice la care nu a fost supusă.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam., art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, copiii minori nu puteau avea decât același domiciliu cu părinții lor. În acest sens, soluția instanței de fond este legală și echitabilă.
Cum reclamanta s-a născut la data de 21 decembrie 1942, în Aiud, județul Alba, localitate în care se refugiaseră părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 551 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.