Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2002, reclamanta C.A. a a solicitat anularea hotărârii nr. 957 din 9 iulie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu și a apreciat că are același statut de refugiat, ca și părinții săi.
Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 4259/C/2002 din 19 septembrie 2002, a declinat competența soluționării pricinii la Curtea de Apel Cluj, în baza dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și cele ale art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 545 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 957 din 9 iulie 2002 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de strămutat în perioada 22 ianuarie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 iunie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu și a apreciat că și reclamanta are calitatea de refugiat, astfel că beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând aspectele legate de situația de fapt ale pricinii și invocând greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 ,beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, soluția instanței de fond fiind echitabilă.
Cum reclamanta s-a născut la data de 22 ianuarie 1942, în localitatea Orlat, județul Sibiu, localitate în care se refugiaseră părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În consecință, față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.