Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Bistrița Năsăud, contestatoarea D.E. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Năsăud, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunța, anularea deciziei de imputare nr. 133 din 31 mai 2002 și să fie exonerată de plata sumei de 4.275.487 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
Tribunalul Bistrița Năsăud a pus în discuție excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 404/F/2002, a declinat competența pentru soluționarea contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a motivat, în sensul că suma imputată face parte dintr-un prejudiciu mai mare, ce reprezintă drepturi salariale greșit stabilite și acordate de conducerea spitalului, constatare reținută în Raportul de control nr. 1855 din 31 mai 2002 al Camerei de Conturi – Direcția de Control Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, iar aceste persoane fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992. În același sens, se motivează că spitalul orășenesc este unitate publică finanțată de la buget, deci este persoană juridică supusă controlului Curții de Conturi, în baza competențelor atribuite conform art. 18 lit. e) din același act normativ, ce privește organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Instanța învestită cu judecarea contestației, a mai argumentat soluția declinării competenței, și prin aceea că pârâta fiind ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru repararea acestuia s-a procedat la o recuperare de la beneficiarii direcți ai sumelor acordate și încasate necuvenit, aceasta demonstrând că prejudiciul a fost produs de conducerea instituției și de beneficiarii sumelor, în calitatea lor de salariați, fiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992.
Colegiul jurisdicționa, prin sentința nr. 57 din 22 octombrie 2002, în urma analizei expertizei invocate de contestatoare, a admis excepția și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, și constatând existența unui conflict negativ de competență intervenit între instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi și instanțele de judecată, a trimis cauza, în vederea soluționării acestui conflict, la Curtea Supremă de Justiție.
Colegiul jurisdicțional și-a motivat soluția de necompetență materială, în sensul că recuperarea prejudiciului s-a început a se face prin emiterea deciziilor de imputare, cu procedura prevăzută de art. 106 și art. 108 teza a II-a C. muncii, și nu prin sesizarea Colegiului jurisdicțional, iar pe de altă parte, nici calitatea persoanelor nu este cea prevăzută de art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, adică să fie administrator, gestionar sau contabil sau să fi participat la producerea unui prejudiciu unic, alte persoane, decât cele pentru care legea cere îndeplinirea unei anume funcții.
Curtea constată că este legal învestită cu soluționarea acestui conflict negativ de competență, în sensul că cele două sentințe sunt irevocabile, dar și potrivit art. 50 din Legea nr. 94/1992.
Examinând acest conflict negativ de competență ivit între Tribunalul Bistrița Năsăud și Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud, Curtea va stabili că acest din urmă organ cu activitate jurisdicțională, are competența să judece contestația.
Este stabilit prin actul de control că prejudiciul este adus unității de conducătorul acesteia și împreună cu alte persoane, angajate, care au primit drepturi salariale necuvenite.
De asemenea, este stabilit că pârâta este o instituție publică din categoria celor care intră în competența de control a Curții de Conturi, conform art. 18 din Legea nr. 94/1992.
În conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia, la producerea prejudiciului persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
În consecință, art. 41 derogă de la dreptul comun – dar nu cu referire la condițiile de drept substanțial al răspunderii materiale, la procedura emiterii deciziilor de imputare ori de asumare a angajamentelor de plată, ci exclusiv la contestarea titlurilor executorii emise pentru recuperarea prejudiciului, în sensul că prima instanță nu este tribunalul, ci competența revine Colegiului jurisdicțional.
Astfel fiind, la speță, paguba produsă este rezultatul activității necorespunzătoare a conducerii unității, însă ea este alcătuită exclusiv din totalitatea sumelor necuvenite încasate de contestator împreună și cu alți salariați, care au obligația să o acopere, chiar dacă nu se află în culpă, obligație de restituire prevăzută de art. 106 C. muncii.
În conformitate cu considerentele expuse și în baza art. 22 C. proc. civ. și art. 50 din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea Supremă va stabili competența de soluționare a contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.E. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.