Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1671/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 iunie 2001, reclamanta SC D.I. S.R.L. a solicitat anularea hotărârii Direcției Generale a Vămilor, de refuz a autorizării de înființare a unui magazin de tip Dutty Free, în Vama Mocănașu – Giurgiu, refuz comunicat cu adresa nr. 18375 din 11 iunie 2001.

Instanța sesizată, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 33 din 14 ianuarie 2002, a admis acțiunea și constatând nejustificat refuzul opus reclamantei, a dispus obligarea pârâtei de a elibera autorizația solicitată, constatând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile legii pentru eliberarea acelei autorizări.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta.

Prin motivele de casare formulate în scris, se critică soluția dată sub următoarele aspecte:

1. Inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, formularea unui memoriu adresat Ministerului Finanțelor, după ce i s-a comunicat reclamantei refuzul, nesatisfăcând cerința impusă de lege. Plângerea trebuia adresată Direcției Generale a Vămilor.

2. Încălcarea prevederilor art. 2 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 54/2000, care impun ca amplasarea și amenajarea exterioară a acestui tip de magazin, să permită accesul în incintă a persoanelor ce nu călătoresc înspre o destinație internațională.

Criticile sunt nefondate.

1. În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său, s-a adresat cu reclamație autorității ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicare de către acea autoritate, a soluției date.

În speță, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din materialul probator, împotriva refuzului Direcției Generale Vamale, reclamanta a făcut plângere la Ministerul Finanțelor, forul ierarhic superior al acesteia.

Prin urmare a fost îndeplinită condiția impusă de lege, procedura administrativă prealabilă fiind îndeplinită de reclamantă.

2. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 208/1999, privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim Dutty Free, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri într-un astfel de regim, pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Condiția impusă de norma legală a fost satisfăcută, reclamanta primind avizul Biroului Vamal de Control și Vămuire de la frontiera Giurgiu – Mocănașu, în ce privește amplasarea magazinului și asigurarea condițiilor de organizare și supraveghere vamală a magazinului.

Cerința suplimentară impusă prin Ordinul Ministerului Finanțelor, invocat de recurentă, adaugă la lege.

De altfel, această cerință este nerelevantă în raport cu obiectul litigiului, vizând o obligație de diligență ce urma a fi respectată în ce privește modul de acces în incinta magazinului și care nu are nici o legătură cu amplasarea (obligatorie) a magazinului pe partea dreaptă a drumului, în sensul de ieșire din țară, putând fi realizată prin simple măsuri cu caracter organizatoric, asigurând exclusivitatea fluxului cumpărătorilor ce pot fi admiși în incinta unității.

În consecință, recursul declarat în cauză nefiind fondat, urmează a se respinge ca atare.

Măsura cu caracter dispozitiv luată de către instanța de fond, deși menționează Direcția Generală a Vămilor, trebuie înțeleasă ca privind Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Vămilor, aceasta din urmă funcționând ca o unitate componentă în cadrul ministerului.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 33 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.