Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 20 iunie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC P. SA Bistrița a solicitat anularea deciziei nr. 814 din 30 mai 2001 a Ministerului finanțelor Publice, prin care s-a dispus desființarea parțială a procesului-verbal de control, încheiat la 23 octombrie 2000 și încheierea unui nou act de control de o altă echipă, decât cea care a întocmit actul atacat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că Direcția Controlului Financiar Fiscal Bistrița este „incompatibilă” să încheie un nou act de control și în consecință, se impune efectuarea unei expertize contabile.
În urma unei casări cu trimitere dispusă de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1650/2002, cauza a revenit spre judecare în fond, aceleiași curți de apel, care, prin sentința civilă nr. 434 din 16 octombrie 2002, a respins acțiunea.
În considerentele hotărârii s-a reținut c, urmare a desființării parțiale a actului de control, se va proceda la efectuarea unui nou control care va putea fi supus, de va fi cazul, cenzurii instanței de contencios.
Sentința a fost recurată de reclamantă.
În motivarea recursului declarat, recurenta a susținut că în loc de refacerea actului de control, existând suspiciuni că organele fiscale vor acționa cu rea credință, se impune administrarea unei expertize contabile efectuată de un organ neutru.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 29/1990 ,actele administrativ-jurisdicționale nu pot fi atacate în contencios, decât „după epuizarea căilor administrativ jurisdicționale”.
În speță, ca efect al desființării actului de control din 23 octombrie 2000, procedura cu caracter administrativ-jurisdicțional a fost reluată, astfel încât nu se poate păși în prezent la soluționarea în instanța de contencios a cauzei în fond, față de considerentele rezultate din dispozițiile legale mai sus citate.
De asenenea, nu poate fi substituit unui act de control ce urmează a fi încheiat de organele legal abilitate, o expertiză contabilă, aceasta din urmă constituind un act procesual ce poate fi administrat în faza de judecată, deci după încheierea controlului și învestirea instanței de contencios.
Evocarea de către reclamantă a unei stări de „incompatibilitate”, pe considerentul că refacerea controlului ar urma să fie efectuată de alte persoane, dar din cadrul aceleiași direcții de control, nu-și găsește temei în lege.
În consecință, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bistrița, împotriva sentinței civile nr. 434 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.