Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta P.E. a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât să analizeze pensia de serviciu cuvenită reclamantului, ținând seama de prevederile O.G. nr. 83/2000, H.G. nr. 403/2001 și O.U.G. nr. 187/2001 și să comunice noul cuantum al pensiei, C.N.P.A.S.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000, pârâtul a efectuat actualizarea pensiei de serviciu, numai în raport cu indemnizația de încadrare, fără a ține seama de sporurile legale prevăzute în O.U.G. nr. 113/2000 și fără a face aplicarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, în sensul că nu a actualizat pensia de serviciu, în funcție de majorarea salariilor conform H.G. nr. 403/2001.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.80/2003, a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2001, în raport cu care competența de soluționare revine tribunalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că pensiile magistraților sunt reglementate de o dispoziție specială și diferită în raport cu dispozițiile din Legea nr. 19/2001 și că Ministerul Public căruia i s-a adresat, este un organ central ,conform art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990.
Analizând recursul formulat în raport cu dispozițiile de art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., și de motivele de recurs invocate, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii introductive de instanță formulată de recurenta-reclamantă, îl constituie „actualizarea pensiei de serviciu” și stabilirea „noului cuantum al pensiei”, care să fie comunicat Casei Naționale de Pensii.
Cu alte cuvinte, ceea ce contestă recurenta este modul de stabilire și de plată a pensiei de serviciu ce i se cuvine, în raport cu actele normative invocate, respectiv Legea nr. 92/1992, O.U.G. nr. 113/2000, H.G. nr. 113/2000, H.G. nr. 403/2001; O.U.G. nr. 187/2000 și O.G. nr. 83/2000.
Față de obiectul acțiunii, în mod corect instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, deoarece potrivit dispozițiilor art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2001, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, privind „modul de stabilire și de plată a pensiilor și indemnizațiilor și altor drepturi de asigurări sociale”.
Prin textul de lege invocat, nu se face nici o distincție în raport cu categoriile de pensii, iar art. 103 din Legea nr. 92/1992, aplicabil magistraților pensionari, nu cuprinde norme speciale de procedură și competență derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr. 19/2001.
În același sens, faptul că pensia cuvenită magistraților este denumită „pensie de serviciu”, nu o exclude din sistemul asigurărilor sociale, deoarece potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, numai partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat, restul suportându-se din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Așa fiind, litigiul având ca obiect contestarea modului de calcul a pensiei de serviciu se soluționează în primă instanță, de tribunale, legea aplicabilă fiind Legea nr. 19/2001, și nu Legea nr. 29/1990.
În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M., împotriva sentinței civile nr. 80 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.