Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2002, reclamantul S.C. a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului de Interne, solicitând anularea actului administrativ nr. 9515434 din1 octombrie 2001, prin care i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, până la data de 1 martie 2004 și recunoașterea dreptului său de a călători în străinătate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suspendarea dreptului său de a călători în străinătate a fost dispusă în mod nelegal, pentru că nu se face vinovat de săvârșirea uneia din faptele prevăzute în art. 14 din O.G. nr. 65/1997, iar durata acestei măsuri vatămă grav viața sa de familie, fiind împiedicat să locuiască cu soția sa, care este cetățean german.
Prin sentința nr. 107/CA din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este legală față de returnările repetate ale reclamantului de către autoritățile germane și ungare și este în deplină concordanță cu prevederile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că autoritățile germane au anulat de la data de 17 februarie 2002, efectul expulzării și exilării sale din Germania și că nu există un temei care să justifice suspendarea dreptului său de a călători în străinătate. De asemenea, recurentul a arătat că nu au fost examinate apărările sale, prin care a invocat caracterul facultativ al măsurii dispuse, durata foarte mare a interdicției de a călători în străinătate și faptul că, din anul 1999 are familia în Germania, fiind căsătorit în această țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Suspendarea dreptului reclamantului de a călători în străinătate, până la data de 1 martie 2004, a fost dispusă în baza art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.U.G. nr. 86/2001, constatându-se că la data de 1 septembrie 2001, reclamantul a fost returnat din Ungaria, conform Acordului de readmisie.
Reclamantul nu a contestat situația de fapt, care a justificat măsura dispusă de pârât, astfel încât apare ca nefondată susținerea din recurs privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997.
Sub același aspect, apare ca lipsit de relevanță, înscrisul eliberat de autoritățile germane privind anularea măsurilor de expulzare și de exilare a reclamantului din Germania, dat fiind că măsurile respective nu au fost determinante pentru actul administrativ contestat în prezenta cauză.
Referitor la durata perioadei de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, se constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs, întrucât s-a ținut seama de gravitatea faptei săvârșite și de consecințele acesteia.
Apărarea reclamantului privind vătămarea adusă vieții sale de familie, urmează a fi respinsă, constatându-se că nu a fost dovedit un titlu legal de ședere în Germania și nici faptul că, după încheierea căsătoriei în România, soții au avut domiciliul în Germania.
Totodată, se constată că restrângerea adusă exercitării de către reclamant, a dreptului la liberă circulație este conformă dispozițiilor art. 49 din Constituție și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dat fiind că reprezintă o măsură necesară pentru menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentințe civile nr. 107/CA din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.