Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 4 octombrie 2002, reclamanta D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 2533 din 9 septembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, în mod nejustificat, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși și-a dovedit calitatea de refugiată.
Prin sentința civilă nr. 533/ din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 2533 din 9 septembrie 2002 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiat pe intervalul 22 februarie 1942 – 6 martie 1945 și să-i achite drepturile legale cuvenite, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a avut calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii și cea a încetării refugiului, suportând alături de părinții săi, urmările persecuției etnice la care au fost supuși aceștia în urma Dictatului de la Viena.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că soluția adoptată de instanță contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au născut în timpul în care au fost strămutați ori refugiați părinții lor.
Examinând cauza față de motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta a dobândit prin naștere, situația de refugiat a părinților săi, statut care nu conferă persoanei respective, nici cetățenia și nici domiciliul statului primitor.
Ca refugiată alături de părinții săi, reclamanta a dobândit domiciliul și cetățenia din statul de origine ale părinților săi, fiind privată de folosirea locuinței și a tuturor bunurilor acestora din localitatea de domiciliu, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuție etnică.
Întrucât reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 533 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.