Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2001 la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, sub nr. 2063, reclamanta S.C. T. SRL Iași a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Iași anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 și a procesului verbal emis la 30 ianuarie 2001 ca nelegale și exonerarea de plata sumelor la care a fost obligată și a majorărilor de întârziere.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere naționale și internaționale și că a hotărât majorarea capitalului social prin aport în natură, cumpărând două camioane din Germania.
Deși, Vama Iași i-a aprobat liberul de vamă cu scutirea de plata taxelor vamale potrivit O.G. nr. 92/1997, ulterior organele de control au sesizat Poliția Iași considerând că scutirea de taxe vamale a fost ilegală iar cei doi asociați au fost trimiși în judecată penală și achitați potrivit sentinței penale pronunțate de Judecătoria Iași la data de 19 decembrie 2000.
S-a mai învederat de către reclamantă că pe parcursul procesului penal, Vama Iași a considerat că neplata taxelor vamale și a TVA - ului aferent constituie contravenție și i-a încheiat actele constatatoare nr. 222 – 225 din 3 martie 1999 stabilind obligații de plată similare cu cele cu care se constituise parte civilă în procesul penal.
Contestând aceste debite în procedură prealabilă și întrucât apăruse pe parcursul soluționării contestației O.U.G. nr. 163/2000 care prevedea scutirea de plata majorărilor de întârziere pentru agenții economici care achitau obligațiile bugetare până la 31 decembrie 2000, reclamanta a mai susținut că a achitat cu ordinul de plată nr. 100 din 31 octombrie 2000 suma de 473.433.367 lei reprezentând TVA, 44.433.365 lei TVA restant precum și taxe vamale în sumă de 341.131.000 lei.
Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 29 pronunțată la 26 februarie 2002 a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. SRL Iași, a dispus anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 și a procesului verbal din 30 ianuarie 2001 încheiat de D.G.F.P. Iași și a exonerat reclamanta de plata sumelor de 524.296.585 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxelor vamale, 749.148.989 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilit în vamă și 45.812.542 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilit.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă, datoriile fiscale ale reclamantei au fost în sumă de 539.504.786 lei și nu de 825.081.410 lei cum eronat s-a reținut în actele de control.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta a beneficiat de prevederile art. 1 coroborat cu art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000 privind scutirea de la plata majorărilor de întârziere datorate și neplătite până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 19 octombrie 2000.
În concret instanța a stabilit că reclamanta a plătit suma de 473.072.884 lei cu O.P. nr. 101 din 31 octombrie 2000 către D.G.F.P. Iași, solicitând acesteia compensarea sumei cu celelalte debite restante la data de 19 octombrie 2000 iar prin Nota de compensare a impozitelor și taxelor din 20 noiembrie 2000 aceasta a achitat integral taxele vamale.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000 depunând în termen, la data de 17 octombrie 2000 situația majorărilor de întârziere calculate și neplătite pe feluri de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat pentru a beneficia de scutirea de plata acestora.
În urma compensărilor, instanța a conchis că reclamanta a achitat în plus TVA în valoare de 166.473.692 lei că a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000 privind scutirea de majorări de întârziere aferente TVA, taxelor vamale, impozitului pe profit și impozitului pe salarii și că organele de control au ajuns la un calcul nereal al majorărilor întrucât nu au ținut cont de aportul de capital social al societății de 120.000 DEV.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Iași.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit atât actul normativ în baza căruia s-au stabilit măsurile de neacordare a facilităților prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000 cât și probele administrate în cauză.
Astfel, neverificând cu atenție actele de control instanța a reținut că decizia Ministerului Finanțelor a constatat greșit că suma de 524.296.585 lei reprezentând majorări aferente taxelor vamale, nu a făcut obiectul actului de control, în realitate nu a făcut obiectul controlului cererea privind acordarea facilităților la plata majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale, întrucât acestea erau în litigiu la data controlului iar organele de control nu aveau competența să se pronunțe asupra actelor încheiate de o altă unitate cu personalitate juridică.
De asemenea, s-a susținut că greșit s-a reținut că intimata prin ordinele de plată prin care a achitat suma de 473.072.884 lei a compensat și datorii cu alt titlu încadrând-o eronat în prevederile art. 4 și art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, este legală și temeinică.
Rezultă că potrivit O.U.G. nr. 163/2000, organele de control financiar au fost abilitate să verifice agenții economici, beneficiari de facilitățile prevăzute în prezenta ordonanță respectiv scutirea sau reducerea la plata majorărilor de întârziere, că intimata s-a conformat dispozițiilor art. 4 și art. 5 din actul normativ enunțat, plătind la 24 ianuarie 2001 mai înainte de data controlului (31 ianuarie 2001) sumele restante.
Expertiza contabilă dispusă în cauză a stabilit în concret, având în vedere diversitatea taxelor ce trebuiau verificate și majorările corespunzătoare pe fiecare perioadă, că intimata s-a încadrat în prevederile ordonanței plătind sumele restante.
Criticile formulate de recurentă nu reprezintă altceva decât punctul de vedere al organelor de control exprimat în actele atacate și pe care instanța le-a verificat prin probele administrate respectiv expertiza contabilă, singura probă de altfel prin care se putea stabili modul de calcul al sumelor restante
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.